s3ptember dot net

Adevarul nu se poate negocia si nici nu se inclina in fata perceptiei noastre despre el. Toate credintele sunt diferite, dar adevarul este universal. Afirmatiile societatii sugereaza, uneori, ca a ajunge la un consens inseamna a face o idee adevarata. Dimpotriva, existenta adevarului absolut nu depinde de capacitatea societatii de a-l recunoaste.
Exista un sentiment ca perceptiile noastre sunt atat de palpabile ca, in inimile noastre, stim adevarul. De fapt, este contrariul, perceptia necontestata si netestata poate sa mascheze adesea ce este de fapt factual.
Oamenii au incercat sa foloseasca credinta ca dovada in dezbateri filosofice despre existenta. Acesta este un argument papirus, sau mai rau, o unealta inutila. Cu alte cuvinte, doar crezand in ceva nu inseamna ca acel ceva si este adevarat.
Daca as muri in momentul asta, in timp ce ceasul inca ticaie, tastatura pe care scriu inca ar mai fi aici, tastatura inca ar fi pe biroul la care stau, biroul in camera in care sunt si camera in casa in care locuiesc. Existenta acestor lucruri nu depinde de credinta mea in ele. Adevarul nu este relativ si nu depinde de noi sa-l facem. Ce credem poate contribui la modelarea experientei noastre de viata si cum o percepem, dar nu conteaza in realitatea curenta. El exista independent fata de omenire.
Cel mai frumos lucru despre adevar, este ca se afla intotdeauna in miscare.
Putem fi martori realitatii si in acelasi timp putem fi orbiti de convingerile traditionale. In interiorul convingerilor noastre putem gasi multe lucruri, inclusiv tesutul conjunctiv al unor iluzii frumoase.
De ce este realitatea atat de importanta, se intreaba visatorii, cautarea adevarului este echivalenta cautarii cunoasterii. Investind in iluzii doar ne transformam creierul intr-un hamster pe o roata.
Doar atunci cand cunostiintele ajung la un punct critic in cadrul societatii, paradigma intra in schimbare. Apoi avem un consens si incepem sa vedem lumea din nou, existand inca fatete are realitatii care sunt fara sa ne dam seama negate de propriile convingeri.
La urma urmei, inca invatam, cunoasterea este cheia. Se poate ca societatea sa sufere de o lipsa de intelegere, dar nu poate fi niciodata o lipsa de adevar. Totusi, pamantul e rotund.

Popularity: 1% [?]

Spunea cineva că “vara,lucrurile nu sunt făcute să ţină,ci să fie trăite”

Cât a ţinut totul? 3 luni.

Soare,chiar mult soare,uneori prea mult. E ciudat că nimeni nu pare să-şi amintească de câte ploi ne-au blocat în casă la începutul lui iunie pentru că toţi ne-am scos pârleala la propriu în lunile ce au urmat. Şi revenind: soare, mare, munte, plictiseală, casă, nopţi (multe  dintre ele  “înălbite”  în terase, cluburi, biciuşcării, case de prieteni, case de neprieteni sau pe străzi goale, negoale, de oraş, de ţară sau de staţiuni “flashy”) , aventuri, îndrăgosteli, îmbârligături, idei, trăznăi, beţivăneli, plecări, întoarceri, despărţiri, întâlniri, nimicuri, “ieşeli”, evenimente. Lista continuă… şi atât a ţinut totul?Bine bine, de ţinut a ţinut 3 luni şi de trăit? De trăit se va fi trăit mai mult de atât,poate. Cap de listă : amintiri.

Vara creştem mari fără să ştim. Ne mărim în vârstă şi poate învăţăm să ne-o şi asumăm, ne mărim pe dinăuntru ca să încapă în noi tot ce ni se întâmplă în afară , ne mărim şi avem nevoie de o mamă sentimentală care să se uite la noi şi să ne spună “parcă ieri erai atâtica” sau de-o mătuşă care nu ne-a mai văzut de mult şi exclamă plină de revelaţie : “da` ce mareee te-ai făcut măi  dragule!” pentru că noi nu suntem în stare să ne uităm la noi şi să recunoaştem asta,  sunt prea puţine momentele în care avem timp să ne gândim cu adevărat la asta. Suntem ocupaţi cu trăitul clipei,desigur.

Şi vine un septembrie liniştit ca să stingă tot focul ăsta din noi şi parcă ne calcă tramvaiul pe “repeat” când ne dăm seama că gata, bai-bai! ieşeală p`afară în voie, tschuss! timp de leneaveală şi târşeală, au-revoir! distracţie “for free and unlimited” pentru că indiferent în ce lume am trăi sau după ce dicţionar/limbă/alfabet am funcţiona, VARĂ înseamnă pentru toţi (cu o oarecare insignifinată marjă de eroare) acelaşi lucru. O să trebuiască să ne facem un paravan, cu o sumedenie de cuie înfipte în el, în care să ne atârnăm toate poftele, dar la urma urmei ne putem consola cu ideea că “suntem tineri,ce ne pasă?! viaţa e aşa frumaosă”, deşi e atât de plină de rahaturi uneori…cu puţin optimism ne putem imagina că e rahat turcesc.

Ce am scris până acum se voia a fi o introducere,cam lungă ce e drept,mai lungă decât conţinutul următor, a primei mele postări aici.  Începutul meu de septembrie e unul care mocneşte încă pe cărbuni încinşi şi care mai varsă ceva scântei, una din ele fiind chiar tentativa mea de a scrie pe foaia asta calculat de rece şi virtuală. Nu ştiu ce şi-au închipuit băieţii ăştia doi, Belghiru şi Vişan, când mi-au dat pe mână un spaţiu din blogul lor ca să-l umplu cu “siropelile” mele, dar probabil aveau nevoie de ceva diluare a acidităţii lor masculine, o pauză care totuşi să ruleze, un” flash de refresh” – cred că doar aşa îmi voi putea descrie apariţiile mele prin zona asta. În orice caz,  mulţumesc pentru votul de încredere!  Nu promit nimic, dar sper o grămadă de lucruri. Cuvintele mele nu sunt decât o versiune modificată a emoţiilor mele şi trebuie luate ca atare.Dacă scriu,scriu în primul rând pentru mine şi după pentru alţi ochi,alte suflete şi alte minţi. “take it or leave it”!

Aşa că… să aveţi un septembrie curajos ca să faceţi faţă la toate schimbările de ritm şi să vă ţineţi bateriile încărcate la maxim!

Popularity: 3% [?]

Ea are parul strans intr-o coada cu care picteaza corabii-femei
plutind peste marile-femei
catre america-lor-femeie
cu milioane de femei la bord.
Dincolo de geamul prin care o priveste secolul 20, vartejul istorieri se chinuie sa intre in chiuveta de hartie.
Ea stie ca frumusetea e singurul obstacol in fata mortii, doar timpul o poate strivi, de aceea timpul este mai tare ca moartea, trecerea lui doare mai rau ca oprirea lui.
Si atunci ea picteaza, o felina enorma, tristetea, care nu poate avea decat culoarea verde inchis, cu labele atarnandu-i pe frunte deasupra obrajilor rosii ca niste portocale cazute din cap.
Lacrimile ei insamantau pamantul din care cresteau plante sarate incolore, cu frunze fierbinti seara, si flori inghetate dimineata.
Nu le vedeai, le atingeai usor, cu degetul, puteai lua insa un bob de roua…doamne cat de dulce.

Popularity: 3% [?]

23 august e un mit, nu se pot celebra fapte istorice pentru ca indiferent de gradul de fastuozitate cu care am putea-o savarsi, le umplem cu un continut simbolic care ne indeparteaza de realitatea petrecuta si ne imping catre imaginar. A demitiza este exact opusul.
Se poate vorbi de mituri stiintifice, de mituri economice si mai mult decat orice, se poate vorbi de mituri politice. Politicul este, dupa religios, domeniul social cel mai dependent de imaginar. Mitul politic si mai ales recurgerea la mitologia politica în exercitarea puterii nu este un atribut al totalitarismului. Fiecare societate umana, indiferent de treapta istorica a recurs la mit.
23 august este un mit inutil, avand functia de fondator al societatii comuniste.
In perioada comunista, 23 august trebuia sa creeze o identitate, el era citit ca rupere de un tip de societate bazata pe alte valori.
Tipul de identitate pe care il crea era structurat pe doua nivele ierarhizate dupa importanta acordata obiectelor politice la care faceau referinţa – primul nivel al identitatii era cel ideologic- se identificau mai inainte de toate ca fiind comunisti – al doilea era cel civic – se identificau ca fiind romani, deci erau comunisti romani.
Cu toate ca 23 august se poate reinterpreta folosind o alta codificare, memoria colectiva il va retine ca un mit fondator, datorita unei obisnuinte create intr-un timp care acopera 3 generatii de indivizi, invatati si uneori obligati sa se raporteze astfel. Credintele, orientarile, asteptarile si chiar comportamentele care se pot forma în mediul social sub influenta sa pot creea disfunctii actionând de fapt ca niste virusi care pot bloca sistemul politic.

Popularity: 5% [?]

AGR vs Lucky Marinescu — \"Dragostea\" (official HD)

Mixul contine un sample din melodia Lucky Marinescu-Asa incepe dragostea, cunoscuta probabil doar de ai nostri batrani, la fel cum si Renato Carosone-Tu vuo fa l’americano, samplata in we no speak americano era cunoscuta probabil de doar de 2-3 pasionati ai genului sau poate fani ai respectivului cantaret.
Nu se poate vorbi de plagiere, nici macar de inspiratie pentru ca din cate am citit, melodia baietilor de la agresiv este produsa in urma cu aproximativ jumatate de an, pe cand we no speak americano e de prin martie.
In sfarsit mai sampleaza cineva si de prin piesele romanesti de altadata.

Popularity: 4% [?]

Intoxicarea cu alcool reprezinta mirifica misiunea a inadaptatului posesor de ficati. Atunci cand ies in club sau in orice vagauna unde se asculta muzica tare si nimanui nu-i pasa de cei din jur, obisnuiesc sa beau, si beau infernal de mult. Licorile se amesteca intre ele si organismul meu se transforma intr-un grohaitor aparat de distilare. Urina capata mirosuri si consistente de lichior de portocale. Gandurile imi sunt fracturate iar starea devine mizantropica. Acestea sunt momentele propice pentru ura, mai ales pentru ura fata de idealisti. Cand beau atat de mult, nimic nu imi provoaca mai mult dispret decat umilul posesor de ratiune, sunt unii care vor sa zica ceva si te sufoca cu gandurile lor, si ma deranjeaza dorinta lor de a face lucruri, de a se repozitiona social, de a se inmulti, de a fi ok din toate punctele de vedere.
Zambete binevoitoare, mirosuri placute, senitate afisata, ma trezesc zbatandu-ma intr-un demonic cosmar. Ca un labirint al demonicului ce ma deformeaza in fiintele astea.Fiind foarte beat ajung tarziu acasa.
Ati observat vreodata ca femeile suporta cu stoicism un om beat si vor cu imbecilitate sa-i verifice virilitatea intr-un acces paranoic de gelozie? Vei fi prea beat sa poti face ceva serios si chiar daca vei reusi, ea te va imbratisa atat de tare incat vei simti ca alcoolul ti-a patruns acum undeva sub creier, arzandu-te intre ochi, cam pe unde se termina nasul. Vei adormi dorindu-ti sa mori.
Ati mai observat ca de cate ori te imbeti zdravan cu cativa barbati, in cele din urma ajungi sa te iei la cearta cu ei? Uneori lucrurile se vor termina afara. In schimb, daca faci acelasi lucru cu niste femei, vei incerca sa te cuplezi cu toate deodata sau separat si nu vei ceda pana macar una iti va cadea prada.
Ajunge cu ghidul asta, toti am trecut prin starea asta, si daca sunt unii care inca n-au facut-o, trebuie doar sa aiba rabdare.

Popularity: 2% [?]

pentru că pot.

dar nu cunosc niciun om în viață care merită să afle cum se face.

Popularity: 4% [?]

cand am spus ca: azi presimt ca mor, cam asa a fost. imi curgea sange din nara dreapta si inima deja trecuse de 180-190 de batai pe minut. de cate ori inchideam ochii revedeam cate o amintire si ma trezeam transpirat, cu un gol in stomac si cu impresia ca tot ce e rau se sfarseste atunci. tot ce-mi doream era cineva aproape cu care sa vorbesc ce n-am apucat pana atunci. fireste ca nu s-a intamplat asa. intr-un final am adormit. ma trezi azi dimineata, altcumva. nu stiu de ce, dar azi presimt ca se vor schimba multe. si faza e ca totul s-a intamplat pe bune. nu e nici o muie din aia artistica de post, e doar o alta experienta de viata. ne auzim curand.

Popularity: 2% [?]

Am ramas singur, ceea ce poate fi si bine si rau, depinde de cum privesti situatia. Sunt in convalescenta, asteptand un semn al eliberarii ce se apropie si imi ocup timpul cu trasarea unei linii de demarcaj intre universul carceral si ce voi lua cu mine in lumea de dincolo. La iesire trebuie sa predau lenjeria de pat, lingurita de plastic si toate obiectele ce-mi fusesera incredintate odata cu incarcerarea mea. Tot acolo trebuie sa depozitez amintirea zidurilor goale, a paturilor de fier si a gratiilor de la ferestre. Chiar daca ma indoiesc de toate, spunandu-mi ca am trait un vis urat, nu pot sterge chipurile colegilor de detentie si nici povara vinei pe care inca o port, urma murdara a unei societati careia i-am incalcat voit legile.
Nu prea am ce sa zic despre ultima mea saptamana. Au existat precedente cand ultima a devenit prima dintr-un nou mandat, totusi, ceva imi spune ca de data aceasta va fi altfel. Poate fi comparata cu durerea ultimelor zece ridicari de greutati, cand durerea devine sfasietoare si doar vointa mai comanda muschilor obositi sa tina ritmul.
Sau asemenea ultimilor zeci de metri de inot pana la mal, cand puterile nu te mai tin si iti da tarcoale gandul ca s-ar putea sa nu mai rezisti.
Atunci inspiri adanc, iti golesti mintea de ganduri si continui netulburat.
Nu s-a schimbat nimic.
Pamantul a mai efectuat cateva revolutii inutile in jurul soarelui. Numai spiritul imi este liber sa se detaseze, insa uneori se risipeste prea mult in cotidianul detentiei.

Popularity: 4% [?]

Dimineata unei fete de liceu, fotoliul e gol, telefonul nu mai poate suna. Tocul usii de care si-a sprijinit surasul deflorat e usor indoit in locul acela ca o uitare intre verbe. Pe masa are numai carti, in pat un barbat, o mana azilanta pe un pantec tresarind cand aerul din turn bate ora 7. Lacrimile-i cad pe podea si se transforma in banuti de argint sunatori ca o ghilotina.
Umerii ei facuti din mandarine, in noaptea aceea papagalii guralivi au intretinut atmosfera imbibata de mosc. Din fructe de mango avea buzele ca un apus inecat in marea rosie, ochii din aripi de feriga uriasa. Libelulele de apa sunt martorii marii de femei din lacrimile ei.
Parul ei mirosind a roua de tarm, zambetul ei strans ca o poseta la piept, a intrat in patul lui asa cum fac soldatii la intrarea in arme. Ce-a mai ramas pe ea nu e nisipul ci oasele macinate ale inecatilor. Piciorul ei petrecut ca un cutit peste coastele lui, pisica de jar pantecul ei, iar acum in muscatura de fosfor a noptii, ii lipseste ca unui orb, certitudinea ca e orb.

Popularity: 2% [?]