s3ptember dot net

o săptămân la Costinești. mai vorbim.

Popularity: 4% [?]

chestia asta cu “cine nu iese în club sâmbăta e un ratat” e o idioțenie mai mare decât ăia care o spun sau compun jigniri pe baza ei. în club de obicei vezi doar un anumit fel de oameni, oameni în jurul cărora mulți dintre noi nu se simt confortabil. dacă eu nu mă simt confortabil, nu mă duc, și caput. poate-mi place mai mult în pub, un chef la cineva acasă, la terasă sau pur și simplu pe undeva pe afară. poate am alte gusturi, alte preferințe când vine vorba de numărul de oameni, ambient sau muzică. dacă eu nu suport muzica house, nu prea mă duc în club pentru că în majoritatea asta se bagă. de fapt clubul este asociat aproape întotdeauna cu muzica house. și totuși, asta nu mă face antisocial, ratat, ori “din ăla care nu iese afară din casă și n-are treabă cu viața”. sunt pur și simplu un om cu gusturi diferite de ale voastre.

nu coaie, dacă nu te duci în club atunci nu știu de ce mai respiri. adică pula mea, odată ce ai pe profil o poză de pe 25h cu tine și câțiva tovarăși, pizdele roiesc în jurul tău și ești preaslăvit pentru reușita ta. căca-m-aș în cluburile voastre, că sunt câteva bune în fiecare oraș, iar în restul dai numai de țărani cu figuri și de vaci urâte cu flăcări. în Craiova cel puțin nu găsești un club din ăla ca-n occident, cu: zeci-sute de tineri, puțină lumină, un decor specific, lasere, droguri de la negri și muzică care să n-aibă vreo legătură cu VibeFM sau UTV. aici mai peste tot ai parte de mult kitsch, fițe, prost gust și aceeași muzică peste tot. hai că e frumoooooosssss.

p.s: mie-mi place muzica house, dar trebuia sa dau un exemplu.

Popularity: 5% [?]

stau așa ca boul și mă uit pe tavan, gândidu-mă la tot ce n-au timp alții să dezbată. în momentele astea îmi vin genul ăla de idei pentru articole pe care mulți s-ar obosi să le citească. firește că până să mai deschid calculatorul le uit. mi le amintesc la cinci minute după ce-l sting și mă pun în pat.

mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă aș muri acum, dacă m-aș fi născut putred de bogat și aș fi avut lângă wc rola de bani, cum ar fi dacă așa afla că am fost adoptat, dacă încă aș crede în dumnezeu, dacă aș fi ajuns într-un liceu de căcat, cum mi-aș fi petrecut serile de sâmbătă dacă rămâneam un șoarece de calulator, cum m-ar privi ceilalți după ce s-ar uita un pic prin playlistul meu din telefon, care-i senzația aia când găsești un portofel plin cu bani pe jos, cum e să ai noroc gârlă și să nu-l folosești, dacă aș putea călători în timp, dacă chiar ar exista un rai ș-un iad, dacă n-aș fi ascultat hip-hop și melodii care să mă pună pe gânduri, dacă nu ar fi avut loc diferite evenimente în viața mea care să mă schimbe în felul în care sunt acum, dacă aș urî manele și cocalarii, dacă o să ajung un muncitor pe șantier sau la fabrică, cum ar fi dacă aș avea în spatele blocului livezi de bani și multe multe multe multe multe multe alte chestii d-astea care nu se vor întâmpla sau pentru care e prea devreme să încep să mă îngrijorez. plm, orice e posibil.

bag căștile în urechi, dau pe shuffle, mă pun în pat și încep să mă gândesc, iar. brb.

Popularity: 4% [?]

se întâmplă toate. e vară, din aia nesimțită care-ți permite să părăsești incinta doar după 6, 7 sau chiar 8 seara. ai 15 ani și la 10 seara trebuie să fi acasă? nu e bine. ai chiar 16? nu e deloc bine. perioada din adolescență în care pre-experimentezi, perioada asta de 15-17 ani trebuie să fie cea mai plăcută din copilărie. în trei luni ș-un pic fac și eu sașptișpe ani, și o să fac un post tipic în care o să adaug melodia aia de la Vama Veche pe care o ascultă toți la zilele de naștere, asta după zece ore de manele. nu mi-am făcut ziua până acum din două motive: primul că nu am avut chef, dar asta se întâmpla când eram mai mic, iar în ultimii ani nu prea aveam bani, fix în perioada aia. era un semn.

terase, bănci în centru, chetă pentru suc și țigări, băi nocturne în boxeri, sală, mare, beții la modul “all the crazy shit I did tonight”, cuie rulate cu grijă seara pe bancă, excursii cu trenul către destinații alese la întâmplare, zile de naștere și majorate care mereu se termină ca naiba, chefuri când pleacă părinții în concediu, greață urâtă și scurtă față de băuturile alcoolice, ochi roși de la fum, o mie de lei pentru cutia de chibrite pierduți prin buzunare, pupile dilatate, glume de sezon, 40 de grade plus, trei dușuri pe zi, bere rece pe care o simți cum ajunge în stomac, shopping din târg pentru teniși și pantaloni scurți, certuri fără niciun rost și alte nu știu câte chestii specifice verii sau serilor de vară. diseară.

urăsc când am foc dar n-am țigări. urăsc și ma mult când am țigări, dar n-am foc. ambele forme ale adverbelor diseară și deseară sunt corecte din punct de vedere gramatical, asta dacă vă place să corectați lumea și conjugați verbele la fel ca Vanghelie. șmecher om.

îmi place când ies seara afară în blugi scurți și converșii sau superstarurile mele cu care am trecut prin atâtea. fiecare ciupitură, pată sau ruptură minusculă reprezintă o întâmplare pe care o țin minte și acum. nu, nu mă laud că am superstaruri și converși, doar mă simt prea bine cu ei în picioare ca să nu-i laud. de fapt sunt chiar un simbol al verii, cel puțin al Liberty Parade-ului. sunt cei mai buni la fugă sau șuturi, nu ți-e cald cu ei în picioare și cu greu se despart de tine. să nu uităm ce bine zboară atunci când arunci cu ei în sau după cineva. aerodinamicitate cu gust.

seara chiar nu prea ai timp de nimic, cel puțin eu. altcineva?

cred că Blaziny a scos un album chiar șmecher, cel puțin melodia de mai jos asta sugerează:

ne vedem diseară.

Popularity: 5% [?]

vacanță de 3 luni+, în consecință timp liber căcălău. am așteptat-o aproape tot anul școlar, dar acum ce urmează? zicem că facem, că dregem, dar până la urmă tot la frecat o luăm.

avem 16 ani acum. hai, ne angajăm?

Popularity: 2% [?]

până când se întâmplă din nou. nu știu de ce povestesc asta, dar am un fel de obligație morală să dau niște explicații anumitor persoane. deci, vineri seara am plecat la un majorat în centru, pe la 9-10, cam așa. am stat eu acolo până pe la 1-2 cred, timp în care m-am făcut țavă, rangă, rocket. am plecat să-mi iau țigări, iar de atunci se taie filmul. ce s-a întâmplat după? m-am trezit într-o cameră mare, cu mici pete de vomă pe cămașă și cu încă două persoane în pat pe care nu le cunoșteam. ghiciți cum? m-a trezit soneria telefonului, că altfel mai dormeam ca pruncul câteva ore. m-a sunat tata și m-aî întreabat unde sunt și de ce n-am venit acasă, iar eu voiam cam aceleași răspunsuri. m-am dat jos din pat, m-am dus să-mi caut tenișii, i-am găsit pe la mama dracu’, am ieșit afară din curte și am avut un mic șoc. păi? în partea dreaptă se vedea un câmp frumos și verde, cu o vacă ce păștea liniștită, iar în partea stângă un peisaj pitoresc, de comună românească. ca la țară, ce plm. unde dracu’ eram? am întrebat pe cineva din casă și mi-a zis că în cartierul 1 Mai, în cazul în care eu mă așteptam să zică Șimnic, Cernele, Cârcea etc. am făcut comandă la taxi și m-am dus acasă. timp de câteva ore am tot încercat să aflu cum am ajuns din centru în 1 Mai și ce am făcut acolo. relatările au fost măsură, ceva în genul: eram beat la modul grav, am vomitat într-o cameră, am vomitat pe scări, am vomitat și din hamac. da, din hamac. eram galben la față, tremuram și prezentam o stare euforică de nedescris, ca atunci când iau 5 în teză la mate și nu rămân corigent.

mulțumesc celor care au avut grijă de mine și care au avut binevoința a-mi spune cam ce s-a întâmplat. apoi am început și eu să-mi mai aduc aminte, imagini cu Mohilă care mă ținea pe scări să nu cad și să mușc din pavaj, cu Atomic care râdea de suferința mea oarecum plăcută și cu alți oameni cu care vorbeam, dar nu mai țin minte ce. se mai întâmplă, dar nu în halul ăsta. cum a reacționat tata? nu prea bine, logic, dar mult mai calm decât mă așteptam. singurul lucru din cauza căruia am avut de suferit e că azi n-am avut voie decât până la 1 noaptea afară, în cazul în care e sâmbătă, și e dureros, și el știe asta. e ok.

nu mai beau niciodată shoturi de whisky si tequilla după votcă, niciodată. bine, mai vedem …

p.s: mi-am pierdut cerceii preferați, fgm.

Popularity: 5% [?]

sunt un fan al chetelor cu bani puțini de căciulă, dar rezultate consitente. e apă pe marte. e și iarbă. se face cerul roșu, apar corbi orbi și cad avioane de fiecare dată când cineva pleacă fără să plătească, fâlfâi-mi-aș penixul în supa voastră. de 3 ori chiar, înainte și înapoi. risc să rămân cu media neîncheiată la două materii, iar situația mea școlară e puțin mai bună decât semestrul trecut. greva asta îmi dă peste cap toate planurile, de la A la alfa și beta. atât. kent blue sunt cele mai grețoase țigări. până și viceroy sunt mai bune. de fapt orice e mai bun decât kent blue, silver, white etc. fenomenul “guess who și spike” devine enervant și a dat naștere unei noi specii de pseudo-rapperi insuportabili ce trebuie exterminați cât mai repede cu putință. dacă apari la “dimineața cu răzvan și dani” nu mai ești rapper, ești frate cu connect-r. ce dracu’ de proiect practic să prezint mâine, adică azi, la biologie, ca să iau și eu o notă bună? dacă nu-mi șochez profesoara și colegii cu ceva jmecher, am făcut căcatul praf, iar. The Expendables va fi cel mai tare film de acțiune al tuturor timpurilor. a, ba nu, stai, că Chuck Norris și Steven Seagal nu fac parte din distribuție, deci … succesul său e compromis. mă piș pe cunoștințele voastre politice, inutile, și pe vârsta voastră înaintată, că tot proști sunteți. ființe stresante ce sunteți, puneți prea multe întrebări fără rost. când se deschid ștrandurile? din august tot am un chef nebun să înot până mor pe marginea bazinului. pișa-m-aș pe clorul lor, că pun prea mult în ultimul timp. îți iei toate hainele dă firmă într-o valiză Louis Vuiton și pleci la mare, cu trenul, dar n-ai bani de bilet și te rogi de naș să fie băiat că e criză, iar un pachet de țigări e mult mai avantajos decât un bilet plătit hoților de la regională; cel puțin românesc. da, într-adevăr, e un fel de paradox chestia asta cu înfățișarea parcă proaspăt scoasă din colecțiile de vară ’10 din Băneasa Shopping City sau Asos.com și portofelul gol sau inexistent. iarăși, pur românesc. apropo de haine, îmi place moda slim-fit. mă face să fiu la modă și nu mă deranjează, dar tenișii, blugii și tricourile sunt chiar comode și nu chiar așa de scumpe dacă știi de unde să le cumperi; nu, nu de la second-hand. mor după Pull & Bear și derbedii de la Vans.
revenind la ce ne preocupă, știți cum puteți să mergeți mocca la mare? întrebați niște prieteni buni prin ce tabere se duc vara asta, în ce perioadă, și de dragul prieteniei voastre cu istorie mai bogată decât Țiriac și Patriciu la un loc, îi rugați să accepte să vă lase să stați cu ei în cameră la mare. acuma sincer, atunci când vine vorba de cazare, băiat fiind, de ce ai nevoie în afară de un pat, o baie și eventual un șifonier sau un loc unde să-ți arunci valiza? dacă e legat de bârlog, trebuie decât să dormi, să-ți faci duș, să te speli și să te caci decent. ce-ți mai trebuie? mânacare? aia face parte din altă categorie. dacă găsiți, să mă anunțați și pe mine. am unde să stau, dar poate-mi prelungesc șederea. ieșim cu toții în câștig.

p.s: eu n-am valiză Louis Vuitton, îmi plac mai mult chinezăriile. dacă se rup sau se strică, le arunc fără să mai stau pe gânduri.
p.s 2: da, poza de mai sus nu are absolut nici o legătură cu ce scrie aici. de fapt ce legătură are fiecare propoziție cu următoare? nu știu, nu vreau, nu cumpăr, nu-mi pasă.
p.s 3: aceeași chestie și cu titlul.

Popularity: 1% [?]

fumuri, parfumuri și dame. nu, dar îmi porni mp3-ul în buzunar și asta se aude în căști. stăm câțiva la masă, pe terasă. pachetul de țigări e aproape gol, paharul la fel și portofelul n-a fost niciodată plin, pentru că eu nu am portofel.
acum suntem 3 care scriem pe blog, iar cea mai nouă achiziție e Bodobong. unu-optzeci și ceva înățime, negru, gras și repăr. dați cu noroi în blog, el vă dă cu pumu-n gură. simplu. are cont de cam o săptămână, dar îi e prea lene să scrie ceva momentan.
ne gândirăm să facem ceva șmecher în vinerea ce urmează, dar încă nu-i ceva stabilit și mai trebuie să luăm în considerare niște aspecte destul de importante. nu va fi ceva mare, dar ne vom da silința ca să iasă cât mai bine. ideea e oarecum absurdă. bine, hai, un pic penibilă. nu pot spune despre ce e vorba că nu stric supriza, dar să nu ne facem de râs înainte să aibă loc gafa.

eDoru (Moraru) suge pula la fel de încet cum se miscă pistoanele de pe un motor V12 când trece de 280 km/h și personale care consideră moda slim-fit ca fiind una gay sunt bătute în cap. okbinepa.

p.s: tetrahydrophanebinol.

Popularity: 4% [?]

e un subiect prea complex ca să mă pot abține să nu-mi dau cu părerea. anul ăsta a căzut cam anapoda, dar merge. anul viitor o să-l sărbătoriți duminica, ca paștele.

conform unui sondaj, circa 68% dintre românii care au liber de 1 mai, îl vor petrece la grătare sau la iarbă verde. conform unei opinii personale, circa 60% dintre românii ce își vor petrece ziua de 1 mai la grătar și iarba verde, nu vor strânge gunoaiele și iar vor rămâne maldăre de sticle, pungi, cutii etc. azi e nașpa să faci grătar, că n-ai unde.

e 1 mai, dimineața, ora 9. aruncă rapid în dacie: undițele, lansetele, sacul de cărbuni de grătar, grătarul, mâncarea, băutura, pe nevastă-sa și cei doi copii. îi dă în gură rablei ca să ajungă cât mai repede la Jiu. trebuie să prindă loc bun, lângă râu, sub un copac și cu câțiva boscheți în apropriere în caz că-l cheamă natura. ajunge, parchează, își anunță prietenii. se strâng toți, scot păturile, grătarele, undițele. își deschid toate ușile la mașini ca să se audă muzica de la radio sau de pe casetă bine, cică. petrec în stilul clasic românesc până pe la 6-7 seara așa, după care sting focul, strâng lucrurile și pleacă-n trombă spre cuib ca să prindă meciul. gunoaiele, nu știu cum plm, dar nu mai aveau loc și pentru ele în mașini. erau enșpe mii de pubele în drum spre casă, dar să moară john de n-au uitat să le strângă. iar o să vină ziua următoare vreunul care o să filmeze peisajul înțesat cu material reciclabil, o să pună clipul pe youyube, după care o să fie preluat de vreo televiziune din vest și iar o să ne ia toată Europa la mișto, pe motiv că printre gunoaie ne simțim ca acasă.

mi-e ciudă pe aia care se duc la mare de 1 mai. nu cred că mai are rost să și explic de ce …

azi refuzai ofertele de grătare, din două motive: n-am bani suficienți și nici chef de grătar. bine, să zicem că mai mult din primul motiv, dar oricum eu nu prea mă omor  după făcut vânt la mici cu cartonul, în timp ce tot fumul mi se impregnează în haine, piele și păr. e mai chillean la umbra nucului, cu cafeaua, țigara și câțiva prieteni.

Popularity: 1% [?]

nu-mi permite religia să fiu credincios în preajma atâtor eretici procleți. mă simt bine în pantalonii mei slim-fit volcom atunci când toată lumea se simte prost. măcar pot să trăiesc cu gândul că nu sunt singurul. arunc punga la coș, scot pachetul, scot o țigară, scot bricheta, scot și-un fum. o iau la pas chillean cu gândul în zece locuri deodată, și dunhill albastru scurt mi se par cele mai bune țigări. cobor pe unirii cu mai mulți bani în buzunar decât am plecat de acasă și cu stomacul mai plin decât ar trebui. ai dracu’ hamburgeri de la MG, sunt din ce în ce mai proști calitativ, dar atunci când te lovește foamea se pișă și pe mcd. la ce munchies mă trăsni adineauri îmi vine să fac 180 de grade și să bag doi hamburgeri fără maionează. ceapa e cheia. trei români ciocolatii, presupuși țigani, își fac complimente zgomotoase în fața unei bodegi cochete numite Las Vegas. maneliștii mi se par cei mai fericiți români. o femeie îmbracată ca o curvă e claxonată de mașinile cu număr de Italia și Bulgaria ce trec cu geamurile deschise pe lângă ea. cumscade fiind, le arată degetul magic. unirii nu e o stradă chiar așa de lungă, dar parcă nu se mai termină. e cald și frumos afară, dat fiind că e aproape 1 noaptea, dar tot vreau să ajung mai repede în havana. într-un final dau de semafor, și mai sunt 8 secunde până când se face verde. când ajunge pe la 2, pun piciorul în stradă și o lumină misterioasă apare din sens opus, care, parcă, mă izbește. totul se face alb și simt că mă ridic, la propriu.
mă trezesc la mine în pat cu cel mai mare calm posibil. e luni dimineața, cam 4, mai precis. da, a fost un vis, dar unul foarte ciudat, că exact ce-am visat s-a întâmplat sâmbătă seara, până la cel mai mic detaliu. bine, mai puțin partea cu lumina albă. simt un pic că mă ard ochii, fruntea și mi-e foarte foarte foarte sete. mă ridic în picioare și parcă-s beat. da, amețeli, din alea plăcute. fmm de flashbackuri. ajung în bucătărie, golesc jumate de sticlă de 1 litru de apă minerală, trec și pe la frigider, dar degeaba și ajung înapoi în cameră. mă așez în pat și totu-i bine, dar nu suficient. mă dau jos, caut prin sertarul biroului și găsesc un pachet de kent blue în care mai erau 2 țigări și o brichetă. scârboase țigări. deschid geamul, mă bag pe după perdea și aprind una. nu e prea bună, dar merge la ora asta. o țigară înainte, cel puțin pe mine, mă ajută să am un somn liniștit. o termin, o arunc pe mașina ăluia din fața geamului (aproape câte una sau două în fiecare noaptea de ceva timp încoace), trag perdeaua și mă arunc în pat. abia acum totu-i bine și cred că pot să adorm fără să mai visez amintiri oarecum frumoase. pentru mine “liniștit” înseamnă frumos.

Popularity: 1% [?]