s3ptember dot net

o să-mi amintesc toată viața, doar e de povestit. totul s-a întâmplat într-o zi nu prea friguroasă (sau nu) de ianuarie, mai precis pe 30. am rămas eu singur acasă pentru o noapte și m-am gândit să fac același lucru pe care-l fac de obicei când rămân singur acasă, adică să chem 5-10 oameni pe la mine, să vedem un film, să bem, să depănăm amintiri etc. bun, asta am și făcut, doar că inițial nu trebuiau să fie mai mulți de 15. în primele două ore cam așa a și stat treaba, doar că după puțin timp se făcuseră aproape 50 și nu știam cum pula mea. țin minte că mă întreba lumea: “bă fane, poate să vină și X?” și eu “X? da, nu-i nicio problemă”. după memoria mea asta s-a întâmplat doar de câteva ori. nu-i nimic coae, doar mi casa es tu casa.
fără să-mi dau seama m-am trezit în casă cu oameni pe care nu-i văzusem niciodată, în sufragerie urla muzica, bucătăria era supra-aglomerată și în fiecare cameră erau minim 5 oameni. erau maldăre de adidași pe holul de la intrare. am reușit să număr aproape 30 de perechi, fără cele de pe hol și cei care erau încălțați. la început am fost un pic panicat, dar apoi totul a fost chill. fiecare persoană care mai venea aducea băutură, iar de asta nu prea am dus lipsă. l-au rulat pe micul john în camera mea de cam 20 sau 23 de ori. mi-au rupt chiar și coperta de la manualul de română ca să facă filtre. jigodiile. fiindcă n-aveam cum să-i bag pe toți în bucătărie ca să fumeze, i-am trimis în baie. au intrat cam 6 oameni, dar n-au deschis geamul. l-au ars pe lil’ john de vreo 6 ori. după ce și-au făcut treaba, era mai mult fum decât întro limuzină hummer plină de niggări jamaicani. am intrat cu mâna ridicată ca să deschid geamul ș-am înfipt-o direct în ochi unei persoane care stătea în cadă. da, în cadă. unii erau beți, alții erau sparți și restul se distrau de mama focului. trebuia să mai vină un prieten și nu știa exact blocul, dar cică se auzea muzica din taxi și a ginit imediat vizuina.
m-am dus la ușa de la intrare ca să vorbesc cu cineva și stăteam cu spatele lipit de ea. deodată se deschide și se aude o voce de femeie bătrână: “dănuț, ce-i cu găgălăgia asta, că se aude până sus?!”. neah, nimic important, așa că dau cu fundul în ea și o închid. în nici 10 secunde se deschide din nou și un bătător de covoare începe să fluture prin spatele meu, iar vocea aceea se aude din nou: “ce-i aici? ce-i faceți omului în casă? vaaai! toți, afară!” nimeni nu era panicat. ies afară și vorbesc cu persoana respectivă care de fapt era vecina de vis a vis, o calmez, o mint că vorbesc cu ei ca să nu mai facă gălăgie și pleacă. intru înapoi în casă și vine cineva la mine și-mi spune: “fane, vezi că e o mașină de poliție în fața blocului!”. stăteau 4 gabori frumoȘ în mașină și se uitau direct la geamurile apartamentului meu (stau la parter), iar din spate mai apare încă una. din spatele meu vine și mă cineva pe umăr, după care îmi zice: “fane, vezi că veni poliția!”, “da, știu, o văd pe geam”, “nu bă, la geamu’ de la dormitorul mare”. fug până în ultima cameră, mă uit pe geam și afară mai era o dubă de la jandarmie cu vreo 3 jandarmi frumoȘ care se uitau la noi. băga-mi-aș pula, deja sunară babacii la poliție. la nici 1 minut intră vecina de alături peste noi în casă și îi evacuează pe toți cu un bătător de covoare, chiar mai bine decât ar fi făcut-o garda. abia au reușit să deschidă ușa din cauza mormanului de încălțăminte care era la intrare și peste tot lumea striga: “bă, dă-mi și mie telefonul!”, “dă-mi și mie geaca”, “băga-mi-aș pula, unde sunt țigările mele?”. am alergat pe fast-forward prin toată casa și am reușit în timp record să adun aproape toate sticlele de băutură, foițele și restul gunoaielor, doar ca să las casa lună în caz că vrea garda să-mi facă o vizită personal. da, știu că era degeaba, dar eu niciodată nu primesc oameni la mine în casă fără să fie curat. cât timp migrrația tibetană încă avansa pe ușă, casa scării și afară, strigau de la ușă: “bă, hai pe strada X, număru’ Y că mergem la Z că-i singur acasă”, “fane să vi la Z că-i singur acasă” etc. era o mare de oameni în fața blocului și toți vecinii ieșiseră pe geam ca să admire elefanții și fanfara. când a văzut garda că s-a evacuat incinta, s-au tirat, deci am scăpat la mustață. spre norocul meu s-au mai întors câteva fete și m-au ajutat să fac curat. pupz lor, încă o dată. în fine, am plecat altundeva în seara aia. când m-am întors, am reușit să termin de spălat vasele, de aspirat, de aerisit, astfel încât mama să nu bănuiască nimic. chiar așa a fost, nu prea am lăsat urme, cel puțin așa am crezut.
a doua zi, când s-au întors ai mei acasă, îl aud pe tata de la intrare:

-mă, dar câți au fost la tine în casă că parcă s-au șters 100 de oameni pe preșul ăsta?
-câțiva, de ce?
-păi sunt bucăți din el aruncate pe casa scării.
-:| … nu știu, l-au râcâit cânii cu labele, poate …
-l-au râcâit pe dracu’ câinii …

și apoi mama:

-hmm, sunt mult mai multe pahare spălate decât am lăsat eu.
-aaa, păi au fost câțiva oameni și i-am servit cu ceva de băut, de aia …

următoare zi a mai găsit chiștoace și foițe pe sub canapele și am mărit numărul, de la câțiva, la 12-15. aproape toți vecinii de pe scară au fost de acord să nu-i zică nimic lu’ mama, că cică: “deh, sunt și ei copii”. mă și întrebau babele: “mamă, dar cum au încăput atâția la tine în casă?”.
o lună mai târziu nu știu cum peleu a aflat tocmai bunică-mea, care i-a zis lu mama, care la rândul ei a întrebat cele mai jegose babe de pe scară ce s-a întâmplat și i-au zis tot, javrele.

-mă, zi-mi sincer acum, ce a fost de fapt aici cât timp am fost noi plecați?
-ți-am mai zis, am chemat câțiva oameni, am stat câteva ore ș-am plecat în oras?
-câți anume?
-10-15.
-câțiva? sigur? că doamna Pulea de la etajul doi a numărat vreo 30 în fața blocului, iar doamna Sulea de la etajul unu a numărat peste 40?
-au și numărat?
-cum?
-nimic, sunt proaste.
-mi-e și frică să te mai las singur. ce naiba s-a întâmplat în casa mea?
-nimic, stai calmă, că ai văzut că e totul în regulă aici.

sub presiunea dovezilor incriminatoare, vecina de alături (care pentru mine e ca o a doua bunică), a fost nevoită să zică ce s-a întâmplat de fapt, cu mici modificări ca să scap mai ușor. le auzeam din cameră cum discutau și calculam cât mai am de trăit. în câteva minute au început să râdă. ă? da, mama a înețeles că am dat chef și nu s-a terminat prea bine. spre surpinderea mea nu m-a certat cam deloc, deci am scăpat ușor.

data viitoare o să am grijă să nu mai afle toți că sunt singur acasă. fmm.

p.s: da, știu că prima dată am zis 30 februarie, dar sincer am vrut să zic ianuarie. oricum nu s-a prins multă lume că februarie n-are decât 28 de zile. 30 februarie …

Popularity: 10% [?]

pentru mine o zi de școală nu-i ok dacă nu chiulesc la minim o oră. mi se pare grotesc să stau de la 13:30 până la 19:30 ascultând chestii ce rar mi se par interesante. mă duc la școală pentru prieteni, nu că aș învăța ceva. 90% din ce știu am deprins din cărți, articole, studii și discuții. nu-mi plac operele românești și părerea mea despre romanul “Ion” este aceea că poți să trăiești cu conștiința împăcată chiar și dacă nu l-ai citit în liceu. aceeași opinie o atribui și celorlalte cărți din lectura obligatorie. matematica dezvoltă gândirea și memoria celor care o înțeleg cu adevărat, sau măcar încearcă. ‘piș pe ea de fizică, vreau la UNATC, n-o să am nicio tangență cu Newton sau circuitele electrice acolo. ‘piș pe ea și de chimie, că mă disperă arenele alea. mă fascinează însă corpul uman și anatomia în general, mai ales creierul uman. sunt la profil de științe ale naturii și încă n-am idee ce a fost în capul meu ca să mă duc acolo, sau anul trecut la mate-info intesv info.

îmi place filmul, îmi place arta, îmi plac senzațiile dumnezeiești wannabe, îmi place verdele, îmi place să desenez bazaconii mari și să scriu altele și mai mari, îmi plac nopțile albe, îmi place Black Sensation, îmi place muzica cu mesaj imoral, îmi plac lucrurile degradante pentru societate, îmi place și negru, îmi plac și fetele, îmi place mixul hip-hop + house, îmi place și rockul, îmi place ideea de “experimental” și tot ce se învârte în jurul ei, îmi plac ochelarii Carrera, îmi place să port discuții ce se întind pe o perioadă nedefinită. atunci pentru ce sunt eu bun de fapt? da’ sunt 100% sigur că marea majoritate dintre voi încă vă înecați în confuzie când vine vorba de ce o să faceți după ce terminați liceul sau facultatea. lumea știe că eu dau le medicină ca să mă fac stomatolog. ideea de a curăța mizeria altora mă cam înspăimântă. aș face asta doar pentru bani, că pasiune pula. nu sunt capabil să învăț sau să fac toată viața ceva ce chiar nu-mi place.

am scris mai mult de formă la descriere că am făcut blogul doar ca să am un loc unde să-mi exprim opiniile și alte rahaturi din astea. încă mă gândesc și acum dacă să-l mai continui sau a venit și ziua aia când scriu un ultim post și mă duc în FTP și dau delete la tot ce-i stocat pe server, fără regrete. e ciudat când faci un lucru și nu știi de ce-l faci. din cauza lui mulți nu mă suportă, persoane cu care aș fi putut fi prieten bun. da’ cu ce pelemeu vă deranjeză posturile mele? lasă, nu e acum cel mai prielnic moment ca să pun întrebarea asta. fraierici pulifrici, ce pizda mă-tii o mai arzi p-aici? gen.

am tot ce nu vreau și nimic din ce-mi doresc. mulți vor tot ce am, dar n-au habar de riscurile pe care le implică. fac echilibristică cu mânerul unei găleți care se umple alarmant de rapid cu păreri negative, pe o funie care parcă nu se mai termină și devine mai subțire cu fiecare metru parcurs. măcar de s-ar rupe ș-ar fi mai bine. dau rateu la milimetru și mă înec ca țiganu’ la mal.

vreau avere, faimă, psihoactive și liniște. cineva să mă ciupă, vă rog frumos …

Popularity: 2% [?]

ajung acasă pe 7 cărări + 2 alei și nimeresc yala fără să mai fac cerculețe în jurul ei cu vârful cheii. mă descalț fără prea mult zgomot și mă arunc în pat zdruncinând masa care e lipită de el. cade un tablou, telefonul și vaza cu flori articiale. ce? nimic. cum dracu’ am un cercel pus invers? cum dracu’ am zgârieturi pe mâna dreaptă? cum dracu’ îmi amintesc că mă duceam cu camera la gât și întrebam oamenii dacă vor poze de la 25haș? nu mai contează. măcar reușesc să-mi dau pododoabele jos fără să mi se umfle lobii, iar. dar ei cine erau? nu contează, ne-am împrietenit și ne vom saluta de acum încolo. bodyguardul era fratemeleu. și barmanița era fratemeleu. nu mai pot ține ochii deschiși, dar încă văd cum vibrează telefonul pe podea. dar cum dracu’ cade rețeaua fix când ai nevoie să suni x persoane? orangeu pizdii. alo, cine e? pula mea … da, sunt acasă … nu, sunt pe podea, că-mi vine să să borăsc când stau în pat … da, am rău de înălțimi … bine, vorbim mâine … pa-pa. dar cine era? hmm, număr de cosmote. mă piș pe el de orange că și el se pișă pe mine pentru câteva ore. nu-mi place apa plată și aia de la robinet nu curge. ah, ba curge, și e de culoarea căcatului, căca-m-aș în ea. când sunt beat servesc pe toată lumea cu țigări. tre’ să-mi notez în palmă să nu mai fac asta că s3ptember în stare de ebrietate ține cont de ce-i trasmite cel treaz. votcă cu suc de mere și cola cu whisky, za best. se scrie votcă, nu vodcă, analfabeților. verificați dexul dacă nu mă credeți. mă făcui de o brichetă cu led alb, iehehehe.
mă culc și mă trezesc doar 8 ore mai târziu. nu mă doare capul și nici nu mi-e greață. eu nu le combin aiurea ca să înfund wc-urile cu mâncarea gătită de mama ce a trecut prin procese chimice ca să ajungă în starea aia puturoasă. nu-i înțeleg pe ăia care se duc să borască la wc și dau pe lângă closet sau în coșul de gunoi. în fine.

azi e frumos, nu prea frig, încingem un baschet mic, de revergorare. dar nu merge, că soarele face figuri și mai fuge după nori. întâi martie, au. am 25 de fete în clasă, plus restul. o să fiu mai selectiv anul ăsta, că n-are rost să dau la toate. sunt unele pe care nu le mai suport, dar asta înseamnă că trebuie să le dau și lor mărțișoare? ciu-ciu, salut.
se găsesc toate proastele fane: bucătărie, otv și bârfe să-și dea cu presupusul în privința unor subiecte care le depășesc. da, știu că-i un subiect deja mult prea rumegat, dar nu suport credulii care nu sunt în stare să facă diferența dintre cunoștinețele uneia care își cunoaște mai bine oalele și grila de programe tv decât copiii și o persoană care s-a informat și poate aduce dovezi. cu toată tevatura asta pe care o face mass-media pe general, frecvent apar pe internet (și nu numai) zeci și zeci de păreri pur și simplu retardate scrise de toți și toate agramatele cu internet de la rds și gură mai mare decât creierul.
nu credeți și cercetați în amănunt. așa a stat treaba și cu drogurile legale, gripa porcină, LHC-ul, 2012, gripa aviară etc. n-au murit pe capete așa-zișii copii dependenți de droguri legale, nu s-a produs nicio pandemie înfricoșătoare din cauza gripei porcine sau aviare, nu s-a format nicio gaură neagră care să absoarbă pământul și cel mai probabil o să intrăm în 2013 fără nicio problemă de ordin mondial. presa vă dă pajiști verzi și voi le rumegați ca niște bovine nesătule și ascultătoare ce sunteți.

nu îmi mai place să scriu posturi plictisitoare pe un singur subiect când pot să concentrez câteva într-unul singur. e mai ușor așa. cam la fiecare sfârșit de săptămână o să-și mai facă apariția câte un shitz/shietz nou. eu cel puțin așa sper, fiindcă frecvența depinde de chef sau inspirație.

Popularity: 6% [?]

să-mi las părul lung? să-mi fac și dreaduri? ce imagine macabră. să-mi mai dau un pierce în barbă? dar încă unul sau doi în urechea stângă? cam prea multe găuri, totuși. mai vedem, timpul trece, tehnologiile avansează și mofturile se tot schimbă. nu văd rostul pierceurilor în: pulă, pizdă sau scrot. avantaje n-aveți, că frumos n-arată și nici nu mai căpătați vreo satisfacție. să nu vorbim de dezavantaje.

se mai fac angajări pentru elevii de 16 ani? vara asta o să fie lungă, iar de dimineața până seara cam plictisitoare. o să am nevoie de ceva cu care să-mi ocup timpul în intervalul ăla și să fac ș-un ban pe care să-l cheltui apoi seara. n-are rost să mai strâng bani dacă la scurt timp după mă înfing în ei și îi cheltui pe lucruri și mai nefolositoare. așa, cu cât mai devreme, cu atât mai puține regrete. dacă tot ești o fire mai strângătoare, atunci adună în timpul anului ca să spargi tot vara. e cel mai bine așa, recomand. eu chiar vorbesc serios.

cum pula mea facem să ne lăsăm de fumat? nu poți să te lași atunci când peste jumate din prietenii tăi fumează și mai ești și servit cu țigări. de ce îți oferă toți țigări atunci când vrei să te lași? și de ce se dă Kent Blue la bucată la magazinul din spatele blocului atunci când vrei să te lași? universul ăsta e își bate pula de noi exact când încercăm și noi să devenim mai serioși cu privire la sănătatea noastră.

bun de ascultat când te scot toți din pepeni: Gentleman – Superior

Popularity: 1% [?]

și eu gonesc ca Bitză dupa fericire, adică pizde, alcool, droguri și nemurire. dau și rime când sunt supărat 24/7. cum scap de viciul ăsta? e vreo cură? o să mor trist? bag pula în tripurile nocturne. ai chef să scrii, ai și inspirație, ai și energie, dar nu-ți vine să faci asta. sunt dobitoci? sunt retardați? ce le pasă? să-i doară în cot, e viața mea.
vreau o schimbare, dar nu știu ce schimbare. vreau bani, dar nu știu cum să-i fac. vreau fericire, dar nu știu de unde s-o fur. vreau o seară care să le combine pe toate trei, în unele și aceleași 8-10 ore în care produc satisfacere psihică creierului meu, prin discuții, râsete, fum, amintiri și voie bună.
merg detele acum pe tastatură ca niciodată. mi-ar trebui mai des, dar mai la început să-mi vină chef și ca să am posibilitatea să butoanele în două, și blogul la fel.
mi-am găst freestyleuri prin telefon, mai bine zis versuri date la întâmplare, cu puțină pauză, direct de unde simt cele mai multe lucruri nașpa. am preferat să le transfer în text deoarece înregistrările audio conțin și o grămadă de alte chestii care n-ar trebui să fie auzite de unii dintre voi. cine vrea să arunce un ochi peste ele să mi le ceară pe mess. nu promit că o să le dau la toți.
l-am luat și pe 2shae cu mine fiindcă e prea leneș ca să aibă un blog, dar prea potrivit ca să nu scrie pe unul. o arde fără pauză după virgulă, suprarealist și ocazional în engleză. el scrie când îmi e mie lene sau n-am ce spune. e o schimbare bine-venită. ar fi frumos să mai fie cineva care să mai scrie, dar nu prea-mi vine o persoană acum în minte. de preferat e o fată, ca să existe și un fel de echilibru, dar mă mai gândesc și în privința asta.
sunt atât de confuz încât nu mai dau de chestii care să mă enerveze și pe baza cărora să fac articole pe blog, ca odinioară. am ajuns să mă mulțumesc cu bilețele de genul ăsta, fără noimă sau frecvență. toată ziua stau pe facebook, pe siteuri de știință & istorie, artă, mă uit la filme și mănânc napolitane, după care ies la o bere. e destul de plictisitor, chiar obositor. aceeași rutină în fiecare zi. știu că nu vă interesează chiar deloc, dar simt eu că-i nevoie să vă povestesc, iar voi să mă ascultați forțat.
abia aștept să înceapă școala. zilele sunt prea monotone, iar scoala mă scoate forțat din amorțeală. la începutul fiecare semestru era mai bine, poate pentru că puteai să chiulești mai bine, nu era așa de greu și aveai colegi noi. mai râzi pe ascuns în bancă, mai chiulești la o oră de căcat printr-o clasă unde nu vine nimeni, mai întârzii la oră că n-ai chef de ea cu scuza că a fost coadă la magazin ș.a.m.d.
e o perioadă în viața fiecărui om când … nu mai are nimic de spus. simt că trece, că se duce. o să fiu mai activ pe blog, lucru pe care normal n-ar trebui să-l spun fiindcă aici scriu de câte ori simt eu că am ceva de zis. deci …
abia aștept să se facă mai cald, să mai stau pe afară. n-am mai văzut lumina soarelui pentru mai mult de o oră de cam doi ani. mai avem nevoie și de iarbăăăă, din parc. am chef de plimbări, pe jos sau cu bicicleta. alți amatori? terapie în grup. stăm pe o bancă, vorbim de cele mai necesare chesiti, depănăm amintirii, prezentăm planuri de viitor, facem bâză pe seama lor, ne mai descărăm verbal de lucrurile care ne apasă.
pula mea, adolescența te roade rău. te face să crezi că problemele tale trebuie să fie ale tuturor. toți trebuie să știe, să-și dea cu părerea, să te consoleze, să te aprobe. și ce probleme, dintre cele mai banale. o să realizăm când ne schimbăm buletinul cât de penibilă e perioada asta.

pfoa, ce repede trece timpul când te simți bine. sâmbătă dimineața, devorând jumate de kil de napolitane, plictisindu-mi cititorii cu articole ce prezintă aceleași vechi și în exces mestecate subiecte.

Popularity: 3% [?]

gata cu plăcerea la gram, glumele proaste, șansele pierdute, timpul irosit, ponturile expirate, banii puțini aruncați aiurea, ochii cât cepele, gesturile false, lingăii profitori sau lașitatea fără rost. dacă vreau totul trebuie să renunț la câteva lucruri care pe mine mă fac (sau cel puțin așa am impresia) fericit, comod sau oarecum mulțumit. m-am grăbit să cresc și m-am ars; toate la timpul lor. mai sunt zile și pentru ele, măcar trei luni călduroase pe an. nu sunt compatibile și mă bagă în pământ mai repede decât cred eu sau am timp să-mi dau seama.
în loc să profit la maxim de anii ăștia îi risipesc ca bolovanu’ pe căcaturi care mie mi se pare jmechere și satisfăcătoare. proastă părere, căci e defapt același lucru de fiecare dată. a fost un an ș-un pic de plutire constantă, fără legătură cu realitatea. îmi era frică de ea, așa că am ales calea ușoară și foarte des respinsă.

numai, gata, salut. nu pot de mâine să mă transform în ceva aproape de ce am visat mereu să fiu, dar nici de acum. pot să încerc în schimb.

promit că fac și dreg și mut munți și fac din apă vin ș-apoi bere ș-apoi din nou vin și-l înmulțesc cu 1000 și-l împart în cupe de argint cui cred eu că merită. știu, toți visăm. nașpa, eu nu mă țin de promisiuni, cel mai mizerabil defect al meu.

în fine … ne schimbăm de mâine? ok, dar să nu mai zici la nimeni …

Popularity: 3% [?]

Popularity: 1% [?]

dorm, nu fac nimic și nu știu cum căcat n-am timp deloc. dacă acum îmi propun ceva și în 3 secunde intervine un detaliu mic, gen: mă mânâncă ochiul, atunci lucrul ăla pe care mi l-am propus e istorie, fiindcă din scărpinatul ochilui e posibil să ajung și la făcut de sendvișuri sau desenat roboței pe coperți. sunt un dezastru ++ .cu capul în nori e puțin spus, de Pluto e ceva mai aproape de adevăr, dar nici pe departe.

aveam memorie de elefant într-un timp, dar acum am ajuns la stadiul de struț. dacă acum caut telecomanda prin cameră e cel mai probabil s-o țin în mână și să-mi dau seama  abia când o pun jos ca să mă aplec s-o caut pe sub masă. stau în clasă și scriu de pe tablă, iar în mai puțin de 5 minute mă apuc să desenez ceva ce nici eu nu știu ce e printr-un colț liber și abia pe la jumătea sau sfârșitul orei realizez că am rămas cu în urmă cu o pagină sau două.

de obicei nu acord atenție la ce nu mă atrage, iar la școală sunt foarte puține lucruri care mă interesează, mai ales în timpul orelor. e ceva ce nu prea îmi convine, dar de care nu pot scăpa. de învățat nici nu se mai pune problema. întrebările de genul “ai învățat?” / “ți-ai făcut tema?” devin automat retorice dacă mie îmi sunt adresate. se știe, cel mai prost din curtea școlii, cel puțin din clasă, cu steluță.

n-am, nu vreau, n-am chef. încă n-am caiet la: informatică, TIC, istorie, geografie, muzică, ed. antreprenorială sau religie, iar în nici 2 săptămâni se încheie semestrul. până acum 2 luni erau aproape toate pe un caiet universal, dar mic fiind, s-a terminat repede și mi-a fost lene, am uitat sau nu mi s-a părut important să-mi mai cumpăr altul.

atunci când nu-mi place, înseamnă că sunt chiar dezgustat. atunci când n-am chef, înseamnă că mă gândesc la cai verzi pe pereți. atunci când n-am, înseamnă că nu mă obosesc să fac rost. lenea întruchipată, nonșalanța cu cercei, din ultima bancă de pe rândul de la fereastră. prietenii știu de ce.

totuși, cum termin eu “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” până mâine la 15:30 dacă stagnez de o oră și un pic la pagina 6? mi se pare mai interesant cum învârt pixul printre degete.

Popularity: 11% [?]

ești norocos că trăiești printre sfinți! – ă? păi? neah, nu-i cine știe ce, doar că rămân prajituri și suc de la musafiri. am la atâția de zis “la mulți ani!” și cred ca la nici jumate nu zic din inimă. sunt un om sincer, pentru asta trebuie să mă urâți.

bag Atmosphere la greu în ultimele zile. îmi place, să mor. e cel mai “așezat” hip hop pe care l-am ascultat vreodată, genul pe care îl asculți indiferent de stare, multi-funcțional. God Loves Ugly, but I have no God. then, who the fuck loves me? no one, that’s why the sinners feel lonely. it’s fuckin cruel to know the truth. believe in God, children, at least he’s the only loser who really loves you. I puffed three times, it’s your turn now …

peste tot școală școală școală. mi-am dat seama că noi ne creem singuri starea asta de discomfort, prin simplul fapt ca îi acordăm prea multă atenție javrei. mai dă-o-n morții ei, trei săptămâni infernale și dup-aia își revine. cine mai vrea napolitane? da, sunt Naty.

da, mai e adevărat și că vor să introducă taxă pe fast-food. sărirăți repede în sus, era de așteptat. nici nu știți în ce constă, dar faceți gură. cel mai probabil e vorba de niște scumpiri aplicate mâncării de tip fast food, dulciurilor, sucurilor etc. și pe bună dreptate că fac bine, chiar dacă intenția lor e doar să scoată bani. la McDonald’s găsești mereu două feluri de oameni: copii supraponderali și însoțitorii lor (părinți, bunici etc.). se plâng mamele că ai lor boraci sunt prea stresați ca să mai facă sport, dar să moară Băsescu de noi n-ar fi trebuit să fim deja depresivi. am rupt terenurile ălea în două, și cu mingea, și cu genunchii. la McD mergeam doar de ziua cuiva sau a noastră, era prea scumpă și nesănătoasă mâncarea aia; încă e. ne putem mândri că noi chiar fugeam ca retardații de dimineața până seara, pentru că PĂRINȚII NE LĂSAU SĂ IEȘIM PE AFARĂ. bag pula de noi n-aveam mai multă libertate decât burtoșii de acum. îi duc la școală, îi iau de la școală, chiar dacă școala e la 10 minute de mers pe jos, sau mai puțin. da’ el n-are voie să vină singur acasă? îl fură țiganii? la cât mănâncă, crede-mă că-i inutil și pentru cerșit. în plus trebuie să afle singur cum să scape de maidanezi, să-și încălzească mâncarea sau să își chitească hainele. după școală, neapărat o meditație sau altceva ce NU implică joacă cu ceilalți copii sau mișcare ciolanelor, ca educația e mult prea importantă ca să fie neglijată. părinții moderni ai pizdii, numai voi sunteți de vină.

trebuia să vină și o melodie, așa de sfârșit de post. de la Atmosphere, era de înțeles:

Popularity: 4% [?]

mă mai întrebați când și pe unde apucați de ce scriu atâtea posturi … triste? ca orice om, trec printr-una dintre multele faze de căcat ale adolescenței. îmi redescopăr prietenii, îmi dau seama de greșeli, de gradul de penibilitate, încerc să mai remediez din problemă, fac căcatu’ praf ca de fiecare dată, dau vina pe toți, dar nu și pe mine ș.a.m.d.

o să treacă, dar întrebarea e: când? … bag altceva până atunci, ca să treacă mai ușor, mai memorabil și mai frumos decât ar trebui. generația noastră are cu ce, și se folosește la maxim de avantajul ăsta.

Popularity: 3% [?]