s3ptember dot net

radeti de mine ca sunt diferit, eu rad de voi ca sunteti toti la fel

Archive for the ‘ Personal ’ Category

de aproape doi-trei ani, cam așa, una din trei fete are cont pe deviant art. una dintre fete are și photoshop în calculator. una din trei fete face poze la căni, flori, animale, copaci, boscheți, gândaci ori auto-portrete în care se doresc a fi dive retro sau pukerițe rebele. una din trei fete își bate joc de pozele alea (și așa proaste) în photoshop, după care le pun pe deviant art, unele mai adăugând și un watermark penibil dintr-ăla: “kiddixxxa photography” într-unul dintre colțuri. foarte, foarte, dar foarte puține dintre acele fete fac măcar fotografii acceptabile. și într-un număr extrem de mic bune. deci nici nu se mai pune problema de fotografii frumoase.

le cumpără părinții un futai de cameră la 300-500 de lei de ziua lor de la Domo, Flanco, Altex sau din Real de la parter, una cu 100 de megapixeli din care merg doar 3-4, adică Canon Powershot, Nikon Coolpix sau Benchiu. se joacă un pic cu ea și au o revelație din aia ca iaurtul după coca cola: “vaaaai, dar ce poze frumoase faaac! zici că sunt artiiistice”. da, doar zici. artistică e și o pulă fotografiată din semiprofil cu tot cu umbra reflectată pe perete. în scurt timp trec la lucru și încep sesiunile de fotografie care parcă nu se mai termină. după câteva luni se plictisesc și se apucă de citit și făcut bloguri în care scriu numai atrocități literare parfumate cu melodii indie sau vechi de pe youtube. după încă câteva luni se lasă și de blogging că le iau misoginii (care de fapt nu sunt misogini) ca mine la bâză. nesimțiți, dă-i în puii tăi.

Jeg a spus ceva asemănător, dar mult mai șmecher. mă rog, chestia e că tot acolo bate. nu de la el m-am inspirat, idea o avea de mult în cap.

să știți că pozele nud ar fi mai interesante. eu zic că e început mult mai bun decât portretul celei mai urâte colege din clasă sau calul bunicului de la țară. părerea mea.

Popularity: 3% [?]

me ho vere, n-am timp și de blog și de activitățile de voluntariat menite să-mi umple seminificativ mapa cu diplome. da, eu, diplome, voluntariat. da, chiar e posibil. da, mai zboară și porcul din când in când.

am dat în depresia pulii care nici n-a fost depresie de fapt, ci doar o supărare din aia de care mai ai nevoie ca să te scoată din monotonie. totul e pulbere acum, așa că nu mai are niciun rost să intru în detalii. încerc să profit de ce-a mai rămas din vară pe cât de mult pot, că facem căcatul praf din toamnă cu programul de dimineață. primele două săptămâni vor fi lăbăreala curată, însă după aia ori murim, ori facem cearcăne până la perciuni.
atâtea schimbări, ce pula calului să mai înțeleg dacă m-au luat toate pe neașteptate?

m-am dat pe muzică din anii ’90. cu asta de mai jos s-a terminat șmecheria:

p.s: legat de titlu, asta zicea Grasu’ XXL pe la concertele din Tineretului. n-are absolut nicio legătură cu articolul și mi se pare una dintre cele mai idioate fraze compuse vreodată. dar în același timp, îmi și place.

Popularity: 4% [?]

0110111001110101

August 8, 2010 Personal Comments

Popularity: 9% [?]

mulțumesc

August 2, 2010 Personal Comments

singurul motiv pentru care nu mă dau cu capul de pereți acum e că se curăță greu, mai ales de sânge, și n-are cine să facă asta. singurul motiv pentru care nu mă apuc să scuip lumea acum e că trebuia s-o fac când trebuie și acum m-aș obosi degeaba. singurul motiv pentru care nu-i bag pe toți în pizdele mamelor lor e că mai devreme sau mai târziu tot au nevoie de ceva și se întorc la mine, iar atunci e mai potrivit să fac asta.

nu știu cum pula mea, dar în vacanțe, respectiv tabere, toată lumea devine mai nesimțită. nu sunt eu egoist și cred că le știu pe toate, chiar dacă e adevărat, dar așa se întâmplă. au senzația aia că sunt mai liberi, mai departe de părinți și de persoanele care le închideau gura, iar extrovertirea asta are urmări grave. ceva la modul: a fost o fată cuminte până când a descoperit pula și locurile unde să o îndese, sau mai pe românește: a scăpat ca vaca în lucernă. partea proastră pentru voi ăștia bravi e că până la urmă tot acasă vă întoarceți. dacă ar fi să-mi aleg prietenii după asta, numărul lor s-ar diminua drastic. trist.

nah, pula mea, eu sunt de vină. da, adevărat, însă nu în totalitate. maturii din sângele curvelor, mai sunteți mulți? atâta discernământ și-mi vine rău de cât de ratat sunt eu pe lângă voi.
când dați de o oglindă și vă admirați cum trebuie, să nu anunțați pe nimeni, deja e prea târziu. la fel ca și atunci când o să vă amintiți de unde ați plecat și cine v-a împins de la spate.
nu mai e necesar să zic că postul ăsta are un mesaj. nu mai e necesar nici să-mi dați commenturi frumoase, mesaje dure pe mess sau alte penibilități din astea. mă cac în ce aveți voi de spus, deja mi-a ieșit pe nas.

dacă aș fi pus 10 lei pentru fiecare fază de căcat din ultima săptămână, mai rămâneam la mare până în extrasezon.

nu comenta fără să gândești că te faci singur(ă) de căcat. mai bine mă înjuri în gând.

ești un om de căcat dacă îți e rușine cu prietenii alături de care te simți bine. pentru asta să îngheți ca un rahat proaspăt pe asfalt, iarna.

și singurul lucru care mă mai enervează la posturile astea e că de obicei se simte și cine nu e nevoie, astfel apar certurile absolut inutile. dar până la urmă tot de aici îți dai seama cât de bine te cunosc unii oameni, sau cât de bine îi știi tu pe ei.

Popularity: 5% [?]

o săptămân la Costinești. mai vorbim.

Popularity: 4% [?]

pe toți ne-au afectat într-un fel sau altul. fetele au calitatea de a bârfi tipărită în ADN, se transmite din mamă în fiică. e în natura lor ca prin bârfă să-și manifeste invidia pe care o au pentru cineva. să fim serioși, chiar așa e. băieții nu bârfesc, băieții doar au discuții serioase despre anumite persoane. noi nu o facem din răutate sau invidie, pentru că de cele mai multe ori ce vorbim despre respectivul sau respectiva, îi spunem apoi verde în față, ca să nu facem căcatul praf. bârfa în schimb, o auzi doar indirect. e de fapt la fel ca telefonul fără fir. dacă eu zic ceva, ajunge la alte 100 de persoane sub cu totul alt formă, cu mult inflorită astfel încât să pară mai dramatică sau mai șocantă.

băieții cică vorbesc pe la spate, dar e doar o noțiune retardată inventată de fete. când câțiva băieți pornesc din greșeală sau intenționat o discuție despre cineva, nu se mai cacă pe ei și povestesc numai adevărul. cică vorbit pe la spate se mai numește și ăla atunci când jignești pe cineva de față cu mai mulți cunoscuți de ai săi, fără ca el să fie prezent sau să vrei să afle vreodată. desigur, asta e doar lașitate. fetele nu fac decât să malformeze informația din interes propriu, așa cum am zis și mai sus. băiat fiind, când te enevrează ceva la o persoană și pe lângă tine mai e cineva pe care bănuiești că are cam aceleași păreri, începi să zici:

-bă, da’ mai dă-l în morții mă-sii pe ala, că mă oftică.
-și pe tine? și mie mi-a făcut  niște faze de căcat …
ș.a.m.d.

ăsta, cică e vorbit pe la spate. nu, e doar o discuție despre o anumită persoană bazată doar pe relatări adevărate, sincere, din suflet, din corazon. asta de mai jos, e genul de bârfă clasică, nesimțită, puturoasă, de-a dreptul mizerabilă:

-ai auzit ce a făcut aia? așa, așa și așa.
-da! da! și am mai auzit că bla bla bla.
- da mă și etc. etc. etc.
ș.a.m.d.

bârfa, bazată pe informații neadevărate, zvonuri provenite tot din bârfe, îmbunătățite cu detalii din propriul repertoriu. asta de obicei face oamenii nevinovați să pară niște javre, strică prietenii și planuri de viitor.
frecvent mi se întâmplă ca într-un grup să aud bârfe despre anumite persoane, urmând ca un următorul grup să se întâmple exact invers. dacă tac și nu vă aprob sau zic “nu știu, plm” înseamnă că mă abțin să nu vă spurc, futu-vă neamu’ în gură, ori că nu am habar despre situația respectivă. de cele mai multe ori e prima variantă.

am auzit suficiente bârfe de unii oameni despre alți oameni de la care s-ar fi așteptat cel mai puțin, încât acum aș putea să stric suficiente prietenii cât să se ia lumea la bătaie. desigur, mă abțin, oricum le aflați singuri, la momentul potrivit.
și totuși, câteodată alcoolul e cel mai bun ser al adevărului. țineți minte că vorbele spuse la beție sunt cele mai sincere, degeaba veniți cu explicații de genul: “eram beat, nu știam ce zic”.
nu sunt misogin, sunt doar sincer. eu nu mint când vine vorba de discuții despre anumite persoane, doar mă abțin să nu zic tot.

bârfa e cel mai dăunător vierme din fructul prieteniei.

Popularity: 4% [?]

untitled

July 11, 2010 Personal Comments

căca-m-aș în el de noroc, că eu n-am parte de el niciodată. nu știu cum arată, cum miroase, cum se manifestă, nu știu nimic despre el fiindcă pe mine nu m-a prins deloc în aproape 17 ani de viață. e dureros cum ultimii dobitoci au parte de el gârlă, iar eu sunt pielea pulii în povestea asta.

mă fut în ea de laringită, de seară, de bani, de prieteni, de păreri și de glume. pauză pentru o perioadă scurtă, lungă, nedeterminată, pula mea, cum vreți voi. până la urmă e vorba doar despre voi.

Popularity: 10% [?]

gata

July 6, 2010 Personal Comments

mi-a cam trecut starea aia aproape depresivă și într-un fel știu ce a provocat-o. acum sunt hiperactiv și caut metode să strâng bani pentru mare astfel încât să-mi cumpăr și ochelari de soare, un tricou, poate și teniși. cazarea e încă o mică problemă, dar găsesc eu o soluție confortabilă și convenabilă ca preț, mereu o fac. o să prind și Liberty Parade-ul, chiar din prima seară; e printre singurele evenimente unde nu se ia nimeni de tine dacă ai ochelari de soare noaptea.

dar parcă tot aș petrece câteva zile într-un loc izolat, doar eu cu mine și vișan.

trăi-v-ar familia, ce căcat vă place la Lil’ Wayne?

că tot veni vorba de mzuică, o melodie super chill pe care o ascult zilnic de cam o săptămână încoace, watzap mi-a zis de ea:

Popularity: 8% [?]

atât

July 5, 2010 Personal Comments

am nevoie de o pauză, adică să plec singur într-un loc cât mai izolat și să cuget în liniște asupra tuturor aspectelor care-mi fac viața mizerabilă. trebuie să-mi dau seama cine-mi e prieten și cine nu, cine merită să stea aproape și cine poate să se ducă în morții lui, ce mă întristează atât de rău încât adorm cu gândul că nu mai prind a doua zi și mă trezesc dimineața cu sentimentul că e o zi la fel de gri ca restul, cât mai are să țină perioada asta și ce a determinat-o de fapt.

nu sunt emo, sunt doar abătut și bătut de viață. am ghinion peste ghinion și oamenii care au noroc gârlă mă întristează și mai rău. nu am senzația că totul e în defavoarea mea, pentru că în realitate așa stă treaba. mă piș pe ea de vară, că a trecut frumos până acum.
tu, creștin fiind, în locul meu, ai mai crede în dumnezeu? dacă zici da, ești un prost care-și merită soarta de sclav al unor zeități inexistente. cu asemenea dovezi încăpățânarea e de fapt prostie, cea mai pură.

vreau să fumez o țigară până la capăt, acum, pe geam, dar laringita nu-mi permite. m-aș calma suficient pentru seara asta. de ce se întâmplă toate astea? vreau doar să știu de ce morții mă-sii mi se întâmplă toate astea, nimic mai mult. nu cred că cer imposibilul. ghinion nesuferit.

atunci când fac multe lucruri bune, nimeni nu ține minte.
atunci când greșesc o dată, toată lumea își aduce aminte.

un gram de verde, câteva foițe și un cer senin. suficient.

Popularity: 5% [?]

cei care în copilărie nu se întorceau seara de la joacă murdari și încă plini de energie nu și-au trăit cum trebuie anii inocenței. cicatricile din coate și genunchi demonstrează asta.

pula mea, calculator și internet aveam când eram mici, dar parcă nu ne atrăgeau la fel de mult ca acum. era mai frumos să te joci în spatele blocului cu prietenii decât să împuști monștrii pe monitor, cel puțin în cazul meu. calculatorul l-am primit de la o rudă care nu mai avea nevoie de el, nu că aș fi avut mai mulți bani atunci. internet aveam prin dial-up și mă jucam pe miniclip fără să știe tata, dar oricum mă plictiseam repede că mergea ca naiba.
când veneam de la școală, mă grăbeam să-mi fac temele și după o întindeam afară. mi se rupea de școală, fiindcă ăia mai mari îmi tot ziceau să mă joc cât mai mult acum, că după n-o să mai pot. eram printre cei mai proști din clasa mea în 1-4. nici în prezent nu e mai diferit.
mingea de cauciuc a fost un element crucial al copilăriei fiecăruia dintre noi. cu ea spărgeam geamuri, rupeam flori, loveam oameni, îndoiam portiere, rupeam oglinzi retrovizoare, speriam câinii maidanezi sau babele cardiace. cine nu dădea cu mingea în grădinile improvizate de la blocuri și intra după ea ca s-o recupereze, contra cronometru, adică până să iasă cineva cu aracu după tine, nu s-a distrat suficient în copilărie. de fapt niciunul dintre noi nu s-a distrat suficient, puteam și mai mult.
să nu uităm de tubermane, sportul verii. când se termina școala, îmi făceam stocuri de hârtie pentru săgeți din caiete și le infigeam dracu’ mai știe pe unde. am avut un singur tuberman în toată viața mea. încă îl mai am. ne căram cu hârtiile prin pantaloni ca să facem săgeți, ascunși prin boscheți și pe după mașini. mi-e milă de oamenii care mi-au incercat săgețile, că ale mele erau destul de dureroase. mai erau și tipul ăla de praștie făcut dintr-un gât tăiat de sticlă cu partea unde ar trebuie să fie dopul acoperită de orificiul pe unde intră aer în balon. ălea chiar făceau victime.
pitulușu, șotron, rațele și vânătorii, baba oarba ori fete, filme sau băieți, melodii sau cântăreți ne jucam des. ultimul, în ciuda numelui destul de retardat, era chiar frumos. dacă am uitat vreunul, amintiți-l voi, că poate-mi scapă. chiar erau amuzante și-ți făcea plăcere să le joci. și acum simți cam aceeași satisfacție.
albumele ălea cu Pokemon și Dragon Ball Z le mai ține minte careva? făceam schimburi de abțibilde și diaree de la atâtea cornuri cu ciocolată. ne spărgeam alocația și banii primiți de la bunici sau rude pe el, pentru ca să-l completăm și să primim game boy-ul ăla galben. da chiar, cât de șmechere erau desenele ălea. parcă Dragon Ball Z era la prânz pe TVR1 și Pokemon dimineața, dar nu mai țin minte pe ce. vedeți acum, japonezii ne-au influențat încă din copilărie.
parcă și dulciurile erau mai bune. chiar dacă nu mâncam chiar foarte des, poamele erau la fel de bune. niciodată n-am să înțeleg de ce babele și moșii ce aveau pomi în grădina blocului nu te lăsau să iei fructe din el, că oricum nu le mai lua nimeni în afară de noi. apropo, Frutti Fresh e aproape la fel de bun ca înainte. mâncam poiana, biscuiți, Smash, eugenii, boni bon, gume turbo și lipeam abțibildele pe ușa frigiderului.

pula mea, copilărie mea a fost frumoasă, n-am de ce să mă cac pe mine. am trăit-o la fel ca rapperii nostalgici ce și-o descriu sau povestec prin melodii. voi?

aaa, da bă! de cazemate vă mai aduceți aminte?

Popularity: 11% [?]