lasă, că-i frumos și pe hi5. puteți să vă personalizați interfața profilului cum vrea mușchiu’ vostru, puteți să vă faceți liste de Top Friends, puteți să vă dați Five-uri între voi și alte prostii asemănătoare. pe facebook nu puteți face toate astea, că-i pentru tocilari, așa, mai complex, suficient cât să vă prindeți urechile prin el și să nu mai intrați niciodată. rămâneți acolo la voi pe hi5 unde cald și bine.
oricum pe facebook au disperat ăștia cu farmville, yoville, fishville, pulaville etc.
filmul prezintă povestea unui tată și a fiului său într-o lume post-apocaliptică, răvășită recent de un cataclism natural ce a ras aproape toată fauna și vegetația de pe pământ. nu se precizează ce fel de cataclism distruge planeta, dar eu cred că era vorba de o serie de cutremure, erupții vulcanice sau ambele. în orice caz, aerul era greu de respirat, natura aproape moartă, ningea cu cenușă, temperaturile extreme, iar oamenii erau în stare să facă orice pentru hrană, mai exact să recurgă chiar și la canibalism. cei doi supraviețuitori trebuiau să ajungă în sud, unde sperau să dea de o climă mai caldă și hrană mai multă, poate și de o așezare omenească.
la unele faze este de-a dreptul emoționat, iar la altele persistă suspanul. unii s-ar putea să-l bage în categoria “filmelor lungi și plictisitoare”, dar mi-e mi-a plăcut foarte mult. filmul este ecranizarea unei nuvele cu același nume, destul de apreciată, scrisă de Cormac McCarthy.
lua-v-aș campaniile antidrog în penix. ghinonul vostru că sunt ceva mai informat și pot corupe și pe alții. și biblia sau orice altă carte de basme pare mai adevărată decât ce scrieți voi acolo.
ce știe un om normal despre droguri? că sunt scumpe, ajungi dependent, îți vinzi tot din casă, îți bați părinții, te muți într-o curtie de carton, dai în cap ca să faci rost de bani pentru o doză și mori printr-un șanț cu o seringă în venă. păi, pula. e ceva mai multă informație de conspectat, și nu stau acum să fac clasificări. dar voi vă considerați în măsură să băgați un fumător de iarbă în aceeași oală cu un dependent de heroină. ăla fumează natural, sănătos și nu poate să moară din ce consumă, iar celălalt nu mai are mult de trăit dacă continuă așa și poa’ să scape cu ajutorul metadonei. heroina e drogul săracilor. doar ratații își bagă heroină în vene.
dacă e o categorie de persoane pe care n-o suport în momentul de față, ar fi cei care n-au habar despre ce discută, dar o fac cu atâta patimă, încât nu-și dau seama cât de penibili sunt. caută, citește, minunează-te și trasmite mai departe, că de aia ai internet aproape gratis de la RDS.
nu prea știu de ce pun melodia asta, dar are o mică legătură cu postul și îmi place:
ajung acasă pe 7 cărări + 2 alei și nimeresc yala fără să mai fac cerculețe în jurul ei cu vârful cheii. mă descalț fără prea mult zgomot și mă arunc în pat zdruncinând masa care e lipită de el. cade un tablou, telefonul și vaza cu flori articiale. ce? nimic. cum dracu’ am un cercel pus invers? cum dracu’ am zgârieturi pe mâna dreaptă? cum dracu’ îmi amintesc că mă duceam cu camera la gât și întrebam oamenii dacă vor poze de la 25haș? nu mai contează. măcar reușesc să-mi dau pododoabele jos fără să mi se umfle lobii, iar. dar ei cine erau? nu contează, ne-am împrietenit și ne vom saluta de acum încolo. bodyguardul era fratemeleu. și barmanița era fratemeleu. nu mai pot ține ochii deschiși, dar încă văd cum vibrează telefonul pe podea. dar cum dracu’ cade rețeaua fix când ai nevoie să suni x persoane? orangeu pizdii. alo, cine e? pula mea … da, sunt acasă … nu, sunt pe podea, că-mi vine să să borăsc când stau în pat … da, am rău de înălțimi … bine, vorbim mâine … pa-pa. dar cine era? hmm, număr de cosmote. mă piș pe el de orange că și el se pișă pe mine pentru câteva ore. nu-mi place apa plată și aia de la robinet nu curge. ah, ba curge, și e de culoarea căcatului, căca-m-aș în ea. când sunt beat servesc pe toată lumea cu țigări. tre’ să-mi notez în palmă să nu mai fac asta că s3ptember în stare de ebrietate ține cont de ce-i trasmite cel treaz. votcă cu suc de mere și cola cu whisky, za best. se scrie votcă, nu vodcă, analfabeților. verificați dexul dacă nu mă credeți. mă făcui de o brichetă cu led alb, iehehehe.
mă culc și mă trezesc doar 8 ore mai târziu. nu mă doare capul și nici nu mi-e greață. eu nu le combin aiurea ca să înfund wc-urile cu mâncarea gătită de mama ce a trecut prin procese chimice ca să ajungă în starea aia puturoasă. nu-i înțeleg pe ăia care se duc să borască la wc și dau pe lângă closet sau în coșul de gunoi. în fine.
azi e frumos, nu prea frig, încingem un baschet mic, de revergorare. dar nu merge, că soarele face figuri și mai fuge după nori. întâi martie, au. am 25 de fete în clasă, plus restul. o să fiu mai selectiv anul ăsta, că n-are rost să dau la toate. sunt unele pe care nu le mai suport, dar asta înseamnă că trebuie să le dau și lor mărțișoare? ciu-ciu, salut.
se găsesc toate proastele fane: bucătărie, otv și bârfe să-și dea cu presupusul în privința unor subiecte care le depășesc. da, știu că-i un subiect deja mult prea rumegat, dar nu suport credulii care nu sunt în stare să facă diferența dintre cunoștinețele uneia care își cunoaște mai bine oalele și grila de programe tv decât copiii și o persoană care s-a informat și poate aduce dovezi. cu toată tevatura asta pe care o face mass-media pe general, frecvent apar pe internet (și nu numai) zeci și zeci de păreri pur și simplu retardate scrise de toți și toate agramatele cu internet de la rds și gură mai mare decât creierul.
nu credeți și cercetați în amănunt. așa a stat treaba și cu drogurile legale, gripa porcină, LHC-ul, 2012, gripa aviară etc. n-au murit pe capete așa-zișii copii dependenți de droguri legale, nu s-a produs nicio pandemie înfricoșătoare din cauza gripei porcine sau aviare, nu s-a format nicio gaură neagră care să absoarbă pământul și cel mai probabil o să intrăm în 2013 fără nicio problemă de ordin mondial. presa vă dă pajiști verzi și voi le rumegați ca niște bovine nesătule și ascultătoare ce sunteți.
nu îmi mai place să scriu posturi plictisitoare pe un singur subiect când pot să concentrez câteva într-unul singur. e mai ușor așa. cam la fiecare sfârșit de săptămână o să-și mai facă apariția câte un shitz/shietz nou. eu cel puțin așa sper, fiindcă frecvența depinde de chef sau inspirație.
# bani – nu sunt acasă atunci când ai nevoie de ei și de obicei îți dau cu flit sau nu vor să fie găsiți. cum facem să ne înțelegem mai bine? eu am nevoie de ei, tu ai nevoie de ei, cam toată gloata are nevoie de ei. zece, două sute, trei mii, patruzeci de mii ș.a.m.d.
chiar fac pământul să se învârtă și în cele mai multe cazuri nu aduc fericirea, dar îi asigură continuitatea, prezența, nemurirea. te conduc spre locuri și anturaje în care ai parte de tipul de distracție preferată și ajută la crearea de noi relații/prieteni. în unele cazuri, dar cam rare, prietenii rămân chiar și după ce banii se evaporă. metodele ilegale de obținere a lor încă rămân cele mai profitabile.
# prieteni – de obicei pe locul doi, după familie, dar pe lungi perioade trec și pe primul loc. lângă ei te dezvolți psihic, câteodată și fizic, depinde cât de frecvent vă mai luați la bătaie. de la ei înveți ‘enșpe lucruri, chestii, șmecherii pe care le tot folosești fără să-ți dai seama până la sfârșitul vieții. e impropiu spus “de la ei înveți”, căci prietenia pe o parte e ca un fel de schimb de experiență. deci învățați unii de la alții ‘enșpe lucruri, chestii, șmecherii pe care o să le folosiți fără să vă dați seama până la sfârșitul vieții.
trădarea e cea mai comună formă de masochism involuntar, câteodată ajungându-se și la sinucidere involuntară. adică ruperea unei relații de prieteni 4 eva’. trist, dar trebuie să se mai întâmple pentru ca vinovatul să realizeze crima indirectă pe care a comis-o.
# muzică – că e hip hop sau manea, atâta timp cât te bine-dispune sau calmează, e ok. analgezic auditiv, de câțiva ani încoace venind cel mai des prin calea căștilor cu jack-ul înfipt în mufa de la mp3 player. de ceva timp împarte oamenii în diverse categorii mizerabile căraroa le sunt atribuite calități și mai mizerabile. cum studiile pizdii psihologice recente au dovedit că într-o oarecare măsură, personalitatea unui om poate fi “ghicită” după genul de muzică pe care îl ascultă, ca din senin și-a făcut apariția o nouă specie de dobitoci căre încă n-a fost și denumită, doar identificată. și anume, acel tip de dobitoci care caracterizează o persoană doar după muzica pe care o ascultă, necontând măcar dacă o cunoaște personal sau nu; spre exemplu ca fiind incultă, prost crescută, fără gusturi dacă ascultă manele sau satanistă, nespălată, retrasă dacă ascultă rock. neeeeext.
suntem 2 oameni care scriem pe acest blog, adică s3ptember și 2shae.
fiindcă 2shae e nou-venit, probabil ați observat o mică schimbare în estetica textului. mai precis:
- el nu lasă pauză după virgulă, eu o fac;
- el nu scrie cu diactricite, eu o fac;
- el scrie cu literă mare la începutul fiecărei propoziții, eu n-o fac.
k? bun. prin urmare, NU E ZIUA MEA! azi, 21 februarie, e ziua de naștere a lui 2shae. eu sunt născut pe 23 septembrie și n-aveam cum să fac 17 ani în februarie dacă abia am făcut 16 în urmă cu aproape 6 luni. dâng.
în plus, la sfârșitul fiecărui post apare “Scris de: s3ptember/2shae“. nu, n-o să mut chestia asta la începutul postului. nu e vina mea că nu citiți până la sfârșit și nu ochiți și partea aia. nu, nu e adăugat recent, ci la 10 minute după ce 2shae a scris primul său post pe acest blog. de ieri tot primesc urări de la mulți ani și la la la neștiind de ce, asta până când am văzut postul lu 2shae.
norocul mă așteaptă, mai fumez o țigară și vin. universul îmi trasmite că azi 23 va fi numărul meu norocos, iar asta înseamnă doar două lucruri: ori va fi o zi a dracu’ de jmecheră, ori extrem de nașpa. azi tre’ să fiu optimist, deci prima variantă se aplică, trebuie!
să-mi las părul lung? să-mi fac și dreaduri? ce imagine macabră. să-mi mai dau un pierce în barbă? dar încă unul sau doi în urechea stângă? cam prea multe găuri, totuși. mai vedem, timpul trece, tehnologiile avansează și mofturile se tot schimbă. nu văd rostul pierceurilor în: pulă, pizdă sau scrot. avantaje n-aveți, că frumos n-arată și nici nu mai căpătați vreo satisfacție. să nu vorbim de dezavantaje.
se mai fac angajări pentru elevii de 16 ani? vara asta o să fie lungă, iar de dimineața până seara cam plictisitoare. o să am nevoie de ceva cu care să-mi ocup timpul în intervalul ăla și să fac ș-un ban pe care să-l cheltui apoi seara. n-are rost să mai strâng bani dacă la scurt timp după mă înfing în ei și îi cheltui pe lucruri și mai nefolositoare. așa, cu cât mai devreme, cu atât mai puține regrete. dacă tot ești o fire mai strângătoare, atunci adună în timpul anului ca să spargi tot vara. e cel mai bine așa, recomand. eu chiar vorbesc serios.
cum pula mea facem să ne lăsăm de fumat? nu poți să te lași atunci când peste jumate din prietenii tăi fumează și mai ești și servit cu țigări. de ce îți oferă toți țigări atunci când vrei să te lași? și de ce se dă Kent Blue la bucată la magazinul din spatele blocului atunci când vrei să te lași? universul ăsta e își bate pula de noi exact când încercăm și noi să devenim mai serioși cu privire la sănătatea noastră.
ca și fratele costin, într-un fel sunt și eu de părere că ar fi mai bună o sărbătoare mondială dedicată celebrului brand decât unui sfânt de care nimănui nu-i pasă, dar în alt fel …
2shae și-a expus părerea, acum e și rândul meu, dat fiind că blogul îmi aparține. păi, nu pot zice că o detest sau alte chestii asemănătoare, dar și-a pierdut “spiritul” de altă dată. acum o văd doar ca pe o altă sărbătoare comercială, precum Crăciunul sau Paștele. cum totul se învârte în jurul banilor, era de-a dreptul imposibil ca investitorii să nu se folosească de ea ca să-și mărească veniturile. ursuleți, inimioare, vibratoare, păpuși gonflabile, felicitări, căni, pernuțe, prezervative, puli pe post de bibelou, toate din diverse materiale și mărimi sunt obiectele necesare ca să facă din Valentine’s Day o altă mașină de făcut bani.
înainte îți arătai iubirea prin cadouri simbolice, dar acum trebuie neapărat să depășească 50 ron, să fie ambalate frumos și să arate bine. poate sunt puțin visător, dar încă mai cred că e un strop de iubire pură, gen “love is in the air” în legătură cu sărbătoarea asta. schimb de cadouri, ieșiri în oraș, multe limbi, cuvinte dulci, dedicații pompoase și multe poze.
naționaliștii sunt de părere că ar trebui să ne focalizăm mai mult pe Dragobete decât pe sărbătoarea asta împrumutată de la americani. corect, dar pe mine nu mă atrage Dragobetele la fel de mult pe cât o face Valentine’s Day. poate e numărul impresionat de persoane care se conformează, poate e atmosera, plm, nu mai contează acum.
anul ăsta stau pe tușă. într-un fel e bine, altfel e rău. nu erau chiar banii problema, ci responsabilitatea forțată de a fi poate prea … atent. nici prea bine nu mă simt, desigur, hormonii sunt problema. j’aime l’affection, mai ales din partea unei fete speciale. hai să nu ne căcăm pe noi, tuturor ne place asta, mai devreme sau mai târziu. simți că nu te urâște chiar toată lumea și că e cineva acolo care nu stă în nori, ci pe pământ, și căreia îi pasă de cum te simți, ce ai de gând să faci și în ce fel te vor afecta urmările.
bravo norocoșilor, succes ghioniștilor. aștept cu groază 1 și 8 martie. aideplm …
doar invidioșii sau frustrații zic Vallentine’s Day e doar o simplă modă, trend, chestie pe care tre’ s-o faci ca să fii cool, sincer. dacă stai să digeri subiectul cum trebuie o să vezi că treaba stă cu totul altfel.
de 2 ani mă chinui să pun melodia asta la momentul potrivit și uite că de data asta nu-l mai ratai. ascultare plăcută.
în ciuda pozei de pe fundal, nu e despre iarbă. ascultare plăcută.
îmi place prea mult. nu mă putui abține să n-o pun aici, și nu pe tumblr. o ascult de două zile în draci și probabil or să mai urmeze încă două. e printre puținele melodii care simple care mă relaxează și de care nu mă plictisesc. versurile, vocea, ritmul, tot, sunt prea frumoase.
de ce toate melodiile cu adevărat frumoase au sub 3:00/3:30 ?
Comentarii Recente