s3ptember dot net

dacă e una dintre numeroasele părți ale internetului pe care nu le suport, e replica: “get a life” și tot ce roiește în jurul el. cei care nu dobândesc calități de comunicare socială și sparg forumurile și mmorpg-urile sâmbătă seara o folosesc cel mai des. fie că e în engleză, română sau orice altă limbă, aproape de fiecare dată e adusă în discuție de un proclet.
nu poți acuza o persoană că-și trăiește viața pe internet dacă n-ai nici măcar cea mai mică idee despre caracterul și trecutul acelui om, iar ca să faci asta trebuie să-l cunoști personal, în viața reală, să dai noroc cu , să bei cu el, să fumezi cu el, să porți discuții pe teme plictisitoare pe durate mari de timp cu el, să te cerți cu el, să primești ajutor din partea lui, să-i oferi ajutor ș.a.m.d. m-au lovit mulți cu replica asta și cel mai frecvent au făcut-o persoane care nu prea se potriveau cu sensul ei, din nicio perspetivă. nu m-a făcut să plâng, dar m-a enervat. când știu că eu am dreptate în legătură cu un anumit lucru și tot sunt contrazis, îmi pied cumpătul și fac ca dracu’.
când încerci să arunci cu noroi, măcar ai grijă să dai în cine trebuie. dacă știi că e deagaba (având în vedere circumstanțele) și tot o faci, atunci scaldă-te singur în mocirlă. nu e despre ce n-au alții și ai tu, e despre ce n-ai tu și îți dorești, astfel îți creezi tot felul de impresii false în care ai ce vrei și restul sunt niște fraieri că nu posedă aceleași calități speciale ca și tine. viața adevărate se pișă pe skillurile tale din wow și imensa listă de prieteni virtuali din care nici măcar unul nu-ți va sări în ajutor atunci când, spre exemplu, rămâi fără bani într-un loc îndepărtat și ai nevoie de ceva sprijin ca să ajungi acasă.

am o viață reală și încă una destul de palpitantă câteodată, iar singura legătură cu internetul e blogul ăsta. scriu pe el fiindcă îmi place și e o metodă destul de lejeră ca să mă fac auzit, într-un fel. ăsta nu-i un motiv din care să deduci că stau tot timpul la calculator și n-am mai luat o gură de aer curat de când mi-a căzut internetul și am ieșit până la magazin să-i iau o sticlă de suc. jenibililor.

“nu te mai pune la mintea lor”, “nu-i mai băga în seamă” – nu pot. știu că nici voi.

Popularity: 1% [?]

a 4-a ediție, gen. dar ce e de fapt? un fel de concurs în care se aleg cele mai bune bloguri românești la anumite categorii, se dau premii, se face publicitate, se practică pupincurismul și se uită mai tot în cel mult o lună. din 2008 tot particip la aceeași categorie: Blog sub 18 ani. n-am câștigat niciodată, nu cred că o s-o fac vreodată, dar particip din curiozitate de fiecare dată. nu prea am mari tangențe cu blogosfera, deci nici nu mă implic atât de mult ca restul pro-bloggerilor.
prin urmare, dacă-ți place blogul și îl citești regulat, atunci cred că merită și el un vot aici (sau pe butonul mare și alb din stanga). e necesar să ai cont ca să ai dreptul de a vota, dacă nu îți poți face unul aici. prima etapă de votare a început azi 11 martie și se încheie pe 18. dacă am noroc și primesc multe voturi (lucru de care mă îndoiesc), ajung în a doua etapă care începe pe 19 martie și se încheie pe 24.

tzook.

Popularity: 2% [?]

e ziua internațională femeii, nu mamei. încă îmi amintesc cum în 1-4 făceam poze din alea cu “La mulți ani, mamă!” sau ceva în genul, iar mamele noastre aveau niște reacții de femei emoționate, dar într-un fel false. în stânga pozei era urarea de ziua femeii/mamei, iar în dreapta, noi cu niște fețe infantil de retardate, cu gura până la urechi, că învățătorul/învățătoarea ne spunea să zâmbim cât putem noi de frumos.
5-10 ani mai târziu, totul se rezumă la un buchet de flori sau chiar nimic. nu mai are același farmec ca în copilărie. la școală poate să devină chiar și motiv de chiul dacă în ziua respectivă avem numai ore cu profesoare. un fel de cadou mai spontan, și anume relaxare psihică.

se mai serbează și prin alte 20-30 de țări, în unele având loc chiar și manifestări publice, iar în altele fiind ceva mai simbolice, adică cum e pe la noi. gen, mamele fac un fel de “girls night” la restaurant cu muzică din anii ‘80 și stripperi.

detalii despre:
-ziua internațională a femeii;
-ziua de 8 martie.

are și melodia următoare o oarecare legătură cu 8 martie, dar de plictiseală merge:

Popularity: 10% [?]

pentru mine o zi de școală nu-i ok dacă nu chiulesc la minim o oră. mi se pare grotesc să stau de la 13:30 până la 19:30 ascultând chestii ce rar mi se par interesante. mă duc la școală pentru prieteni, nu că aș învăța ceva. 90% din ce știu am deprins din cărți, articole, studii și discuții. nu-mi plac operele românești și părerea mea despre romanul “Ion” este aceea că poți să trăiești cu conștiința împăcată chiar și dacă nu l-ai citit în liceu. aceeași opinie o atribui și celorlalte cărți din lectura obligatorie. matematica dezvoltă gândirea și memoria celor care o înțeleg cu adevărat, sau măcar încearcă. ‘piș pe ea de fizică, vreau la UNATC, n-o să am nicio tangență cu Newton sau circuitele electrice acolo. ‘piș pe ea și de chimie, că mă disperă arenele alea. mă fascinează însă corpul uman și anatomia în general, mai ales creierul uman. sunt la profil de științe ale naturii și încă n-am idee ce a fost în capul meu ca să mă duc acolo, sau anul trecut la mate-info intesv info.

îmi place filmul, îmi place arta, îmi plac senzațiile dumnezeiești wannabe, îmi place verdele, îmi place să desenez bazaconii mari și să scriu altele și mai mari, îmi plac nopțile albe, îmi place Black Sensation, îmi place muzica cu mesaj imoral, îmi plac lucrurile degradante pentru societate, îmi place și negru, îmi plac și fetele, îmi place mixul hip-hop + house, îmi place și rockul, îmi place ideea de “experimental” și tot ce se învârte în jurul ei, îmi plac ochelarii Carrera, îmi place să port discuții ce se întind pe o perioadă nedefinită. atunci pentru ce sunt eu bun de fapt? da’ sunt 100% sigur că marea majoritate dintre voi încă vă înecați în confuzie când vine vorba de ce o să faceți după ce terminați liceul sau facultatea. lumea știe că eu dau le medicină ca să mă fac stomatolog. ideea de a curăța mizeria altora mă cam înspăimântă. aș face asta doar pentru bani, că pasiune pula. nu sunt capabil să învăț sau să fac toată viața ceva ce chiar nu-mi place.

am scris mai mult de formă la descriere că am făcut blogul doar ca să am un loc unde să-mi exprim opiniile și alte rahaturi din astea. încă mă gândesc și acum dacă să-l mai continui sau a venit și ziua aia când scriu un ultim post și mă duc în FTP și dau delete la tot ce-i stocat pe server, fără regrete. e ciudat când faci un lucru și nu știi de ce-l faci. din cauza lui mulți nu mă suportă, persoane cu care aș fi putut fi prieten bun. da’ cu ce pelemeu vă deranjeză posturile mele? lasă, nu e acum cel mai prielnic moment ca să pun întrebarea asta. fraierici pulifrici, ce pizda mă-tii o mai arzi p-aici? gen.

am tot ce nu vreau și nimic din ce-mi doresc. mulți vor tot ce am, dar n-au habar de riscurile pe care le implică. fac echilibristică cu mânerul unei găleți care se umple alarmant de rapid cu păreri negative, pe o funie care parcă nu se mai termină și devine mai subțire cu fiecare metru parcurs. măcar de s-ar rupe ș-ar fi mai bine. dau rateu la milimetru și mă înec ca țiganu’ la mal.

vreau avere, faimă, psihoactive și liniște. cineva să mă ciupă, vă rog frumos …

Popularity: 2% [?]

lua-v-aș campaniile antidrog în penix. ghinonul vostru că sunt ceva mai informat și pot corupe și pe alții. și biblia sau orice altă carte de basme pare mai adevărată decât ce scrieți voi acolo.
ce știe un om normal despre droguri? că sunt scumpe, ajungi dependent, îți vinzi tot din casă, îți bați părinții, te muți într-o curtie de carton, dai în cap ca să faci rost de bani pentru o doză și mori printr-un șanț cu o seringă în venă. păi, pula. e ceva mai multă informație de conspectat, și nu stau acum să fac clasificări. dar voi vă considerați în măsură să băgați un fumător de iarbă în aceeași oală cu un dependent de heroină. ăla fumează natural, sănătos și nu poate să moară din ce consumă, iar celălalt nu mai are mult de trăit dacă continuă așa și poa’ să scape cu ajutorul metadonei. heroina e drogul săracilor. doar ratații își bagă heroină în vene.

dacă e o categorie de persoane pe care n-o suport în momentul de față, ar fi cei care n-au habar despre ce discută, dar o fac cu atâta patimă, încât nu-și dau seama cât de penibili sunt. caută, citește, minunează-te și trasmite mai departe, că de aia ai internet aproape gratis de la RDS.

nu prea știu de ce pun melodia asta, dar are o mică legătură cu postul și îmi place:

Popularity: 6% [?]

(poză luată pe șeștache de la bd11)

ziua asta-i speșăl, un fâs popular pe care din păcate încă nu l-am uitat. mărțișoare, cât mai frumoase, cât mai ieftine, fără “Made in China” pe ambalaj, nebuneli. la toate tarabele se vând prostiile alea din plastic sau aluminiu, prinse pe cartoane colorate și învelite într-un ambalaj la capul căreia scrie: 1 Martie / La mulți ani …dar de ce la mulți ani? o întrebare la care n-o să primesc răspuns, pentru că nimeni n-are o explicație logică. în fine, anul ăsta am cumpărât atâtea mărțișoare cât am crezut că o să și dau + o rezervă de încă câteva. cum era de așteptat, n-au fost suficiente. eh, păi atunci mă piș pe el de 1 martie și de mărțișoare, că-n fiecare an e același stres, aceleași dileme și aceleași probleme.

14 februarie nu le ajunge, vor ceva frumos și pe 1 martie. daaaaar, apare și 8 martie, ca nenorocitul, menit să te sugă și de ultimii bani pe care-i mai păstrai într-o cărticică bine ascunsă prin sertarul biroului pentru .. ceva acolo, de care numai tu să te bucuri. nu se aplică în toate cazurile, situația diferând în funcție de mofturile prințesei sau de cât de generos ești tu. cadourile ar trebuie să fie simbolice, teoretic. nu-i neapărată nevoie să fie din argint 925%, de la B&B din Mercur. dacă cunoști persoana respetivă suficient de bine, poți alege și ceva mai superficial, care să o bucure poate chiar mai mult decât un pandantiv jegos în formă de inimioară cu pietricele sclipitoare pe margine. sunt unii oameni care adoră lucrurile lucrate manual. bravo lor, admiră originialitatea.

per total, mai sumar, asta-i părerea mea în legătură cu prima zi a lui martie și în ce colaps financiar poa’ să-i aducă pe unii.

Popularity: 17% [?]

ajung acasă pe 7 cărări + 2 alei și nimeresc yala fără să mai fac cerculețe în jurul ei cu vârful cheii. mă descalț fără prea mult zgomot și mă arunc în pat zdruncinând masa care e lipită de el. cade un tablou, telefonul și vaza cu flori articiale. ce? nimic. cum dracu’ am un cercel pus invers? cum dracu’ am zgârieturi pe mâna dreaptă? cum dracu’ îmi amintesc că mă duceam cu camera la gât și întrebam oamenii dacă vor poze de la 25haș? nu mai contează. măcar reușesc să-mi dau pododoabele jos fără să mi se umfle lobii, iar. dar ei cine erau? nu contează, ne-am împrietenit și ne vom saluta de acum încolo. bodyguardul era fratemeleu. și barmanița era fratemeleu. nu mai pot ține ochii deschiși, dar încă văd cum vibrează telefonul pe podea. dar cum dracu’ cade rețeaua fix când ai nevoie să suni x persoane? orangeu pizdii. alo, cine e? pula mea … da, sunt acasă … nu, sunt pe podea, că-mi vine să să borăsc când stau în pat … da, am rău de înălțimi … bine, vorbim mâine … pa-pa. dar cine era? hmm, număr de cosmote. mă piș pe el de orange că și el se pișă pe mine pentru câteva ore. nu-mi place apa plată și aia de la robinet nu curge. ah, ba curge, și e de culoarea căcatului, căca-m-aș în ea. când sunt beat servesc pe toată lumea cu țigări. tre’ să-mi notez în palmă să nu mai fac asta că s3ptember în stare de ebrietate ține cont de ce-i trasmite cel treaz. votcă cu suc de mere și cola cu whisky, za best. se scrie votcă, nu vodcă, analfabeților. verificați dexul dacă nu mă credeți. mă făcui de o brichetă cu led alb, iehehehe.
mă culc și mă trezesc doar 8 ore mai târziu. nu mă doare capul și nici nu mi-e greață. eu nu le combin aiurea ca să înfund wc-urile cu mâncarea gătită de mama ce a trecut prin procese chimice ca să ajungă în starea aia puturoasă. nu-i înțeleg pe ăia care se duc să borască la wc și dau pe lângă closet sau în coșul de gunoi. în fine.

azi e frumos, nu prea frig, încingem un baschet mic, de revergorare. dar nu merge, că soarele face figuri și mai fuge după nori. întâi martie, au. am 25 de fete în clasă, plus restul. o să fiu mai selectiv anul ăsta, că n-are rost să dau la toate. sunt unele pe care nu le mai suport, dar asta înseamnă că trebuie să le dau și lor mărțișoare? ciu-ciu, salut.
se găsesc toate proastele fane: bucătărie, otv și bârfe să-și dea cu presupusul în privința unor subiecte care le depășesc. da, știu că-i un subiect deja mult prea rumegat, dar nu suport credulii care nu sunt în stare să facă diferența dintre cunoștinețele uneia care își cunoaște mai bine oalele și grila de programe tv decât copiii și o persoană care s-a informat și poate aduce dovezi. cu toată tevatura asta pe care o face mass-media pe general, frecvent apar pe internet (și nu numai) zeci și zeci de păreri pur și simplu retardate scrise de toți și toate agramatele cu internet de la rds și gură mai mare decât creierul.
nu credeți și cercetați în amănunt. așa a stat treaba și cu drogurile legale, gripa porcină, LHC-ul, 2012, gripa aviară etc. n-au murit pe capete așa-zișii copii dependenți de droguri legale, nu s-a produs nicio pandemie înfricoșătoare din cauza gripei porcine sau aviare, nu s-a format nicio gaură neagră care să absoarbă pământul și cel mai probabil o să intrăm în 2013 fără nicio problemă de ordin mondial. presa vă dă pajiști verzi și voi le rumegați ca niște bovine nesătule și ascultătoare ce sunteți.

nu îmi mai place să scriu posturi plictisitoare pe un singur subiect când pot să concentrez câteva într-unul singur. e mai ușor așa. cam la fiecare sfârșit de săptămână o să-și mai facă apariția câte un shitz/shietz nou. eu cel puțin așa sper, fiindcă frecvența depinde de chef sau inspirație.

Popularity: 7% [?]

# bani – nu sunt acasă atunci când ai nevoie de ei și de obicei îți dau cu flit sau nu vor să fie găsiți. cum facem să ne înțelegem mai bine? eu am nevoie de ei, tu ai nevoie de ei,  cam toată gloata are nevoie de ei. zece, două sute, trei mii, patruzeci de mii ș.a.m.d.
chiar fac pământul să se învârtă și în cele mai multe cazuri nu aduc fericirea, dar îi asigură continuitatea, prezența, nemurirea. te conduc spre locuri și anturaje în care ai parte de tipul de distracție preferată și ajută la crearea de noi relații/prieteni. în unele cazuri, dar cam rare, prietenii rămân chiar și după ce banii se evaporă. metodele ilegale de obținere a lor încă rămân cele mai profitabile.

# prieteni – de obicei pe locul doi, după familie, dar pe lungi perioade trec și pe primul loc. lângă ei te dezvolți psihic, câteodată și fizic, depinde cât de frecvent vă mai luați la bătaie. de la ei înveți ‘enșpe lucruri, chestii, șmecherii pe care le tot folosești fără să-ți dai seama până la sfârșitul vieții. e impropiu spus “de la ei înveți”, căci prietenia pe o parte e ca un fel de schimb de experiență. deci învățați unii de la alții ‘enșpe lucruri, chestii, șmecherii pe care o să le folosiți fără să vă dați seama până la sfârșitul vieții.
trădarea e cea mai comună formă de masochism involuntar, câteodată ajungându-se și la sinucidere involuntară. adică ruperea unei relații de prieteni 4 eva’. trist, dar trebuie să se mai întâmple pentru ca vinovatul să realizeze crima indirectă pe care a comis-o.

# muzică – că e hip hop sau manea, atâta timp cât te bine-dispune sau calmează, e ok. analgezic auditiv, de câțiva ani încoace venind cel mai des prin calea căștilor cu jack-ul înfipt în mufa de la mp3 player. de ceva timp împarte oamenii în diverse categorii mizerabile căraroa le sunt atribuite calități și mai mizerabile. cum studiile pizdii psihologice recente au dovedit că într-o oarecare măsură, personalitatea unui om poate fi “ghicită” după genul de muzică pe care îl ascultă, ca din senin și-a făcut apariția o nouă specie de dobitoci căre încă n-a fost și denumită, doar identificată. și anume, acel tip de dobitoci care caracterizează o persoană doar după muzica pe care o ascultă, necontând măcar dacă o cunoaște personal sau nu; spre exemplu ca fiind incultă, prost crescută, fără gusturi dacă ascultă manele sau satanistă, nespălată, retrasă dacă ascultă rock. neeeeext.

Popularity: 4% [?]

de când am pus mâna pe un psp nemodat și aveam chef să vad un film sau serial pe el, am găst pe Pirate Bay sezonul 1 de la serialul Chuck. l-am transferat pe el și cam 7 ore nu l-am mai lăsat din mână. mi-a plăcut, m-a captivat, m-a ținut în suspans. nu prea înghit eu filmele sau serialele legate de spioni, American Idiots Center, agenții secrete, conspirații, caca pupu tralala, dar am făcut o excepție.

n-am chef să copiez de pe alte siteuri descrieri și să le combin, așa că o să încerc să vă zic eu pe mare cam despre ce e vorba în serial. deeeci, îl avem pe Chuck (Zachary Levi), un depanator de calculatore de cam 26-27 dintr-un orășel Californian a cărui viață se schimbă odată ce primește un mail cu o serie de imagini, mail trimis de către un vechi prieten de-al său din facultate ce ajunsese spion CIA. imaginile recepționate de Chuck conțineau de fapt o grămadă de planuri și informații strict secrete care îi pătrund în creier cam … involuntar, amintinduși-le sub formă de flashback-uri, în cazul nostru atunci când vedea ceva comun cu vreo informație de la el din cap. aceste informații fuseseră înainte stocate în memoria unui computer denumit INTERSECT, ce aparținea de NSA și CIA, computer în care ambele agenții își adăugau informații despre operațiunile în desfășurare pentru ca acesta să facă legături între ele și să le folosească în scopul rezolvării lor. acest computer este distrus de către “prietenul din facultate” al lui Chuck, dar nu înainte ca acesta să salveze toate informațiile și să i le trimită amicului său. de ce? o agenție rivală ce avea foarte mulți membri infilitrați destul de adânc în structura CIA-ului, și anume FULCRUM, dorea să pună mâna pe aceste informații prin orice mijloace posibile. ca urmare, CIA și NSA își trimit cei mai capabili oameni ca să-l protejeze, adică John Casey (Adam Baldwin) și Sarah Walker (Yvonne Strahovsky). Casey e genul patriotului “bat și fut ca mașina de cusut” fără prea multe regrete și cu o pasiune nebună pentru arme, misiuni sinucigașe și Ronald Reagan. Sarah e tipul spioanei blonde și secsi care a avut parte de atât de multă acțiune încât mai vrea și puțină dragoste, având o relație ceva mai ciudată alături de Chuck, slujba nepermițându-le afecțiunea reciprocă pe care tot doresc să și-o împartă.
suficient. pentru mai mult, vă invit să-l vizionați. promit că o să vă placă.

ca să vă întărât și mai mult, promo-ul serialului mai jos:

Popularity: 9% [?]

suntem 2 oameni care scriem pe acest blog, adică s3ptember și 2shae.

fiindcă 2shae e nou-venit, probabil ați observat o mică schimbare în estetica textului. mai precis:
- el nu lasă pauză după virgulă, eu o fac;
- el nu scrie cu diactricite, eu o fac;
- el scrie cu literă mare la începutul fiecărei propoziții, eu n-o fac.

k? bun. prin urmare, NU E ZIUA MEA! azi, 21 februarie, e ziua de naștere a lui 2shae. eu sunt născut pe 23 septembrie și n-aveam cum să fac 17 ani în februarie dacă abia am făcut 16 în urmă cu aproape 6 luni. dâng.
în plus, la sfârșitul fiecărui post apare “Scris de: s3ptember/2shae“. nu, n-o să mut chestia asta la începutul postului. nu e vina mea că nu citiți până la sfârșit și nu ochiți și partea aia. nu, nu e adăugat recent, ci la 10 minute după ce 2shae a scris primul său post pe acest blog. de ieri tot primesc urări de la mulți ani și la la la neștiind de ce, asta până când am văzut postul lu 2shae.

trist.

Popularity: 3% [?]