s3ptember dot net

o să-mi amintesc toată viața, doar e de povestit. totul s-a întâmplat într-o zi nu prea friguroasă (sau nu) de ianuarie, mai precis pe 30. am rămas eu singur acasă pentru o noapte și m-am gândit să fac același lucru pe care-l fac de obicei când rămân singur acasă, adică să chem 5-10 oameni pe la mine, să vedem un film, să bem, să depănăm amintiri etc. bun, asta am și făcut, doar că inițial nu trebuiau să fie mai mulți de 15. în primele două ore cam așa a și stat treaba, doar că după puțin timp se făcuseră aproape 50 și nu știam cum pula mea. țin minte că mă întreba lumea: “bă fane, poate să vină și X?” și eu “X? da, nu-i nicio problemă”. după memoria mea asta s-a întâmplat doar de câteva ori. nu-i nimic coae, doar mi casa es tu casa.
fără să-mi dau seama m-am trezit în casă cu oameni pe care nu-i văzusem niciodată, în sufragerie urla muzica, bucătăria era supra-aglomerată și în fiecare cameră erau minim 5 oameni. erau maldăre de adidași pe holul de la intrare. am reușit să număr aproape 30 de perechi, fără cele de pe hol și cei care erau încălțați. la început am fost un pic panicat, dar apoi totul a fost chill. fiecare persoană care mai venea aducea băutură, iar de asta nu prea am dus lipsă. l-au rulat pe micul john în camera mea de cam 20 sau 23 de ori. mi-au rupt chiar și coperta de la manualul de română ca să facă filtre. jigodiile. fiindcă n-aveam cum să-i bag pe toți în bucătărie ca să fumeze, i-am trimis în baie. au intrat cam 6 oameni, dar n-au deschis geamul. l-au ars pe lil’ john de vreo 6 ori. după ce și-au făcut treaba, era mai mult fum decât întro limuzină hummer plină de niggări jamaicani. am intrat cu mâna ridicată ca să deschid geamul ș-am înfipt-o direct în ochi unei persoane care stătea în cadă. da, în cadă. unii erau beți, alții erau sparți și restul se distrau de mama focului. trebuia să mai vină un prieten și nu știa exact blocul, dar cică se auzea muzica din taxi și a ginit imediat vizuina.
m-am dus la ușa de la intrare ca să vorbesc cu cineva și stăteam cu spatele lipit de ea. deodată se deschide și se aude o voce de femeie bătrână: “dănuț, ce-i cu găgălăgia asta, că se aude până sus?!”. neah, nimic important, așa că dau cu fundul în ea și o închid. în nici 10 secunde se deschide din nou și un bătător de covoare începe să fluture prin spatele meu, iar vocea aceea se aude din nou: “ce-i aici? ce-i faceți omului în casă? vaaai! toți, afară!” nimeni nu era panicat. ies afară și vorbesc cu persoana respectivă care de fapt era vecina de vis a vis, o calmez, o mint că vorbesc cu ei ca să nu mai facă gălăgie și pleacă. intru înapoi în casă și vine cineva la mine și-mi spune: “fane, vezi că e o mașină de poliție în fața blocului!”. stăteau 4 gabori frumoȘ în mașină și se uitau direct la geamurile apartamentului meu (stau la parter), iar din spate mai apare încă una. din spatele meu vine și mă cineva pe umăr, după care îmi zice: “fane, vezi că veni poliția!”, “da, știu, o văd pe geam”, “nu bă, la geamu’ de la dormitorul mare”. fug până în ultima cameră, mă uit pe geam și afară mai era o dubă de la jandarmie cu vreo 3 jandarmi frumoȘ care se uitau la noi. băga-mi-aș pula, deja sunară babacii la poliție. la nici 1 minut intră vecina de alături peste noi în casă și îi evacuează pe toți cu un bătător de covoare, chiar mai bine decât ar fi făcut-o garda. abia au reușit să deschidă ușa din cauza mormanului de încălțăminte care era la intrare și peste tot lumea striga: “bă, dă-mi și mie telefonul!”, “dă-mi și mie geaca”, “băga-mi-aș pula, unde sunt țigările mele?”. am alergat pe fast-forward prin toată casa și am reușit în timp record să adun aproape toate sticlele de băutură, foițele și restul gunoaielor, doar ca să las casa lună în caz că vrea garda să-mi facă o vizită personal. da, știu că era degeaba, dar eu niciodată nu primesc oameni la mine în casă fără să fie curat. cât timp migrrația tibetană încă avansa pe ușă, casa scării și afară, strigau de la ușă: “bă, hai pe strada X, număru’ Y că mergem la Z că-i singur acasă”, “fane să vi la Z că-i singur acasă” etc. era o mare de oameni în fața blocului și toți vecinii ieșiseră pe geam ca să admire elefanții și fanfara. când a văzut garda că s-a evacuat incinta, s-au tirat, deci am scăpat la mustață. spre norocul meu s-au mai întors câteva fete și m-au ajutat să fac curat. pupz lor, încă o dată. în fine, am plecat altundeva în seara aia. când m-am întors, am reușit să termin de spălat vasele, de aspirat, de aerisit, astfel încât mama să nu bănuiască nimic. chiar așa a fost, nu prea am lăsat urme, cel puțin așa am crezut.
a doua zi, când s-au întors ai mei acasă, îl aud pe tata de la intrare:

-mă, dar câți au fost la tine în casă că parcă s-au șters 100 de oameni pe preșul ăsta?
-câțiva, de ce?
-păi sunt bucăți din el aruncate pe casa scării.
-:| … nu știu, l-au râcâit cânii cu labele, poate …
-l-au râcâit pe dracu’ câinii …

și apoi mama:

-hmm, sunt mult mai multe pahare spălate decât am lăsat eu.
-aaa, păi au fost câțiva oameni și i-am servit cu ceva de băut, de aia …

următoare zi a mai găsit chiștoace și foițe pe sub canapele și am mărit numărul, de la câțiva, la 12-15. aproape toți vecinii de pe scară au fost de acord să nu-i zică nimic lu’ mama, că cică: “deh, sunt și ei copii”. mă și întrebau babele: “mamă, dar cum au încăput atâția la tine în casă?”.
o lună mai târziu nu știu cum peleu a aflat tocmai bunică-mea, care i-a zis lu mama, care la rândul ei a întrebat cele mai jegose babe de pe scară ce s-a întâmplat și i-au zis tot, javrele.

-mă, zi-mi sincer acum, ce a fost de fapt aici cât timp am fost noi plecați?
-ți-am mai zis, am chemat câțiva oameni, am stat câteva ore ș-am plecat în oras?
-câți anume?
-10-15.
-câțiva? sigur? că doamna Pulea de la etajul doi a numărat vreo 30 în fața blocului, iar doamna Sulea de la etajul unu a numărat peste 40?
-au și numărat?
-cum?
-nimic, sunt proaste.
-mi-e și frică să te mai las singur. ce naiba s-a întâmplat în casa mea?
-nimic, stai calmă, că ai văzut că e totul în regulă aici.

sub presiunea dovezilor incriminatoare, vecina de alături (care pentru mine e ca o a doua bunică), a fost nevoită să zică ce s-a întâmplat de fapt, cu mici modificări ca să scap mai ușor. le auzeam din cameră cum discutau și calculam cât mai am de trăit. în câteva minute au început să râdă. ă? da, mama a înețeles că am dat chef și nu s-a terminat prea bine. spre surpinderea mea nu m-a certat cam deloc, deci am scăpat ușor.

data viitoare o să am grijă să nu mai afle toți că sunt singur acasă. fmm.

p.s: da, știu că prima dată am zis 30 februarie, dar sincer am vrut să zic ianuarie. oricum nu s-a prins multă lume că februarie n-are decât 28 de zile. 30 februarie …

Popularity: 9% [?]

yo sunt fan Looney Tunes până la moarte și cam despre asta o să fie următorul post.
apropo, momentele pe care le aștept din copilărie:

Bugs Bunny era cel mai bagabont din tot neamul de personaje de la Looney Tunes. dacă arăt asta unui copil mic n-o să mai privească desenele cu aceeași ochi. eu chiar credeam că dacă bag degetele pe țeava puștii n-o să fac decât s-o înfund atât de tare încât glonțul să explodeze pe țeavă și tot praful de pușcă ars să sară pe fața celui care ține arma. vise de copil tâmpit. se pișă Elmer Fudd pe iepuroi până la urmă, chiar dacă e prin intermediul Family Guy, măcar o face.

Coyote nu l-a mâncat pe Road Runner (Beep-beep) decât atunci când Seth McFarlen s-a gândit să dea o mână de ajutor (din nou) seriei animate și să introducă într-o producție de-a lui, viziunea sa de sfârșit a poveștii cu coiotul ghinonist și pasărea rapidă și enervantă. când eram mic mă ofticam la fiecare episod că Road Runner scăpa neprăjit. ce peleu, nu era corect. pasăre rapidă ca pasăre rapidă, dar cât aripile mă-sii mai continua așa?

Beaky Buzzard e cel mai tâmpit personaj de la Looney Tunes, jur. încă mă mai cac pe mine de râs la faz cu “ooo no no no”. am găsit-o chiar și pe youtube, cu vreo 180,000 de vizualizări, deci nu sunt singurul care o apreciază.

cele mai tari personaje de la looney tunes sunt mai bătrâne chiar și decât bunicile voastre. Beaky Buzzard spre exemplu e făcut pe la începutul anilor ‘40. ok, hai să zicem contemporane cu bunicile voastre. oricât de vechi ar fi, rămân la fel de amuzante. nu, chiar nu e un post infantil. chiar dacă pe Cartoon Network se repetau și la nesimțire aceleași episoade, era de fiecare dată o plăcere să le revezi. nu poți compara kitchurile alea de Ben 10 și restul celor asemănătoare cu Tom & Jerry sau Scooby Doo. diferența e de la cer la pământ, mai preics pe fundul Gropii Marianelor.

Hannah Montana o să ajungă o narcomancă, iar Jonas Brothers se vor despărți atunci când unul dintre ei va anunța oficial că e gay.

Popularity: 5% [?]

pentru mine o zi de școală nu-i ok dacă nu chiulesc la minim o oră. mi se pare grotesc să stau de la 13:30 până la 19:30 ascultând chestii ce rar mi se par interesante. mă duc la școală pentru prieteni, nu că aș învăța ceva. 90% din ce știu am deprins din cărți, articole, studii și discuții. nu-mi plac operele românești și părerea mea despre romanul “Ion” este aceea că poți să trăiești cu conștiința împăcată chiar și dacă nu l-ai citit în liceu. aceeași opinie o atribui și celorlalte cărți din lectura obligatorie. matematica dezvoltă gândirea și memoria celor care o înțeleg cu adevărat, sau măcar încearcă. ‘piș pe ea de fizică, vreau la UNATC, n-o să am nicio tangență cu Newton sau circuitele electrice acolo. ‘piș pe ea și de chimie, că mă disperă arenele alea. mă fascinează însă corpul uman și anatomia în general, mai ales creierul uman. sunt la profil de științe ale naturii și încă n-am idee ce a fost în capul meu ca să mă duc acolo, sau anul trecut la mate-info intesv info.

îmi place filmul, îmi place arta, îmi plac senzațiile dumnezeiești wannabe, îmi place verdele, îmi place să desenez bazaconii mari și să scriu altele și mai mari, îmi plac nopțile albe, îmi place Black Sensation, îmi place muzica cu mesaj imoral, îmi plac lucrurile degradante pentru societate, îmi place și negru, îmi plac și fetele, îmi place mixul hip-hop + house, îmi place și rockul, îmi place ideea de “experimental” și tot ce se învârte în jurul ei, îmi plac ochelarii Carrera, îmi place să port discuții ce se întind pe o perioadă nedefinită. atunci pentru ce sunt eu bun de fapt? da’ sunt 100% sigur că marea majoritate dintre voi încă vă înecați în confuzie când vine vorba de ce o să faceți după ce terminați liceul sau facultatea. lumea știe că eu dau le medicină ca să mă fac stomatolog. ideea de a curăța mizeria altora mă cam înspăimântă. aș face asta doar pentru bani, că pasiune pula. nu sunt capabil să învăț sau să fac toată viața ceva ce chiar nu-mi place.

am scris mai mult de formă la descriere că am făcut blogul doar ca să am un loc unde să-mi exprim opiniile și alte rahaturi din astea. încă mă gândesc și acum dacă să-l mai continui sau a venit și ziua aia când scriu un ultim post și mă duc în FTP și dau delete la tot ce-i stocat pe server, fără regrete. e ciudat când faci un lucru și nu știi de ce-l faci. din cauza lui mulți nu mă suportă, persoane cu care aș fi putut fi prieten bun. da’ cu ce pelemeu vă deranjeză posturile mele? lasă, nu e acum cel mai prielnic moment ca să pun întrebarea asta. fraierici pulifrici, ce pizda mă-tii o mai arzi p-aici? gen.

am tot ce nu vreau și nimic din ce-mi doresc. mulți vor tot ce am, dar n-au habar de riscurile pe care le implică. fac echilibristică cu mânerul unei găleți care se umple alarmant de rapid cu păreri negative, pe o funie care parcă nu se mai termină și devine mai subțire cu fiecare metru parcurs. măcar de s-ar rupe ș-ar fi mai bine. dau rateu la milimetru și mă înec ca țiganu’ la mal.

vreau avere, faimă, psihoactive și liniște. cineva să mă ciupă, vă rog frumos …

Popularity: 2% [?]

da, avem 16 ani, pubertate, revoltă puerilă, teribilism, ălea ălea, dar s-a gândit cineva că poate ăsta e un fel de pretext? părinții n-au dreptate în nici jumate din cazuri. dacă stai să gândești teoretic și practic o să ajungi la aceeași concluzie ca și mine acum, dar și peste 10 ani. dacă nu erau chiar persoane care să-mi spună asta, nu mă mai oboseam și eu s-o repet.

“stai toată ziua și nu faci nimic în casă”- asta auzim destul de des unii dintre noi. poate că e adevărată în unele cazuri, dar cel puțin în al meu nu e. prietenii știu de ce. am observat că astfel de replici sunt folosite de părinți când sunt copleșiți de situație și rămân fără muniție, ca și comedianții ăia care după ce-și termină ultima glumă bună încep să reproducă altele mai vechi, inspirându-se din bucata de hârtie lipită în palmă.

- nu ai voie să te duci!
- păi da’ oricum mă întorc devreme și cu taxi, cu mai mulți.
- tot n-ai voie să te duci!
- de ce?
- ăăă, păi … pentru că sunt mulți golani afară noaptea, de aia
- &#@$#%!@$$%&^%&*&T** !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

aici ai două variante: ori continui să te cerți cu ei, fiind conștient de faptul că sunt încuiați și nu vor ceda nici acum, dar nici în următoarele 15 minute, că doar speranța moare ultima, ori le dai pace și nu te mai obosești să-i explici orbului unde se uită ca să vadă răsăritul. te faci tu mare, pleci din casă și o să-ți simtă lipsa că nu mai are cine să le dea cana cu apă la bătrânețe. aici te piși pe ei, dar e deja prea târziu.

concluzia, încă o dată, e că faza cu vârsta și o să vezi când te faci mai mare nu se aplică mereu. când nu se aplică, e timpul să-ți pui întrebări și să te gândești cum ai ajuns tu să faci asta dacă de fapt voiai să procedezi altcumva. presiunile părinților? aaa, da, se poate, distrug vise.

Popularity: 7% [?]

n-am uitat că (nu mă refer la o singură persoană):
mai aveai să-mi dai țigări. păcat că m-am lăsat acum …
am vorbit o chestie și nu te ții de cuvânt. dacă eu îmi respect promisiunea, tu de ce te caci pe tine?
te-am ajutat atunci, atunci, atunci și de încă 100 de ori. nu trebuie să inventezi scuze de fiecare dată când te rog și eu ceva, că și eu o să fiu la fel de solidar.
mai tras în piept de atâtea ori. acum te dai tovarăș bun, dar eu trec cu vederea, ca de fiecare dată.
erai un căcat la început. am promis că nu zic nimic legat de trecutul tău, și așa o să fie. în schimb începe să miroase a mârlânie din partea ta.

nu suport:
atunci când cineva nu se ține de o promisiune. mai bine nu mai promite în pula mea.
să curâț mizeriile altora. mi s-a întâmplat de prea multe ori.
să înghit mizeriile altora. mi s-a întâmplat de prea multe ori.
să mint o persoană doar ca s-o fac fericită. poate e un rău necesar, dar nu mă puneți pe mine să mânânc căcat.
să repet același lucru de minim 3 ori în 3 minute. fii atent măcar când îți explică omul.

nu mai vreau:
să fiu bun, așa, cu toată lumea. mă păstrez pentru cine merită cu adevărat. când ești prea bun cu toți, chiar ești luat de prost.
să vă înghit ignorața și indiferența. primiți același tratament. am fost prieteni buni, dar în anturajul tău nou nu se mai ține cont de asta.
să nu mai bag în seamă aproape tot. dacă nu vă mai și răspund cum trebuie, nu vă potoliți.
să las totul să treacă neanalizat. curiozitatea te conduce spre drumuri nestrăbătute și apoi către finaluri neașteptate.
să creadă cei care intră pe blog că eu copiez articole sau citate. peste 80% din ce e aici vine din propiul meu creier, cu influențe sau surse din inspirație foarte mici. puțin îmi pasă dacă nu mă credeți în privința asta, eu și cei care mă cunosc cu adevărat știm adevărul gol-goluț.

Popularity: 7% [?]

nu pot sa zic ca 2009 a fost un an rau deoarece fiecare an nou aduce schimbari  cu care ti-e greu sa te acomodezi. anul asta a fost destul de jmecher pe o parte, si cam trist pe alta parte. ghinonul a plutit in aer de fiecare data cand avea loc un eveniment important pentru mine, iar norocul aparea exact atunci cand imi era cel mai scarba de el.

anul asta vreau sa ma las de fumat (tutun definitiv, restul ocazional),  sa invat sa conduc, sa termin scoala cu o medie ceva mai mare decat anul trecut, sa nu mai fiu asa de copilaros si alte zeci de obiective pe care probabil n-o sa le indeplinesc si voi chiar n-aveti chef sa le ascultati.

prea mult fum, o sa fie prea mult fum. o sa duhneasca a parfumuri, alcool si voma, dar nu sunt genul de om cu simtul olfactiv sensibil sau pe care sa-l usture ochii de la fum, deci o sa rezist cu brio. am notat numerele de la taxi cu A1, A2, A3 ca sa fie primele cand intru in agenda din telefon, ca nu stiu cat de bine o sa mai nimeresc butoanele.

acum e momentul sa mai bag ceva somn, e vital …

p.s: poza de sus e ultima care am facut-o pe anul asta si m-am gandit ca se potriveste binisor in postul asta.

Popularity: 6% [?]

și pe Marte e frumos dacă e s-o luăm așa, cam mult nisip, dar Dubaiul e la 5 minute de mers pe sub pământ. nu e mult ținând cont de faptul că acolo e aer curat de munte, iar dunele de nisip își schimbă înâlțimea din oră în oră. mohomotelul era frumos, minus cinci perle artificiale. aveam un vecin țăran care stătea la două camere mai la dreapta stângii diagonalei; îl chema Gandhi și se căca peste tot, că la el acolo în Lituania wc-urile erau prea scumpe ca să nu fie folosite de muritorii de avuție fuduli. orășeni de sat, ce să le faci …

nu mi-a plăcut mai deloc și m-am tirat în China. acolo însă, negrii mi-au furat limuzina, așa că a trebuit să mă întorc înapoi acasă, în Nigeria. se făcuse și mai cald de ultima dată, acum erau decât -23 de grade fahrenheilsius și eschimoșii făceau plajă la lumina lunii artificiale a Americo-Coreei de Nord, ai dracu’ nemți ce-au mai scos. tot a trebuit să-mi pun aviatorii Naic în ochi și să înfrunt frigul crâncen, întărit și mai mult de soarele arzător ce dădea semne că nu vrea să se oprească. râurile de absinth secaseră de la atâtea alge de cannabis ce-l sugeau pe tot, mai ceva ca adventistele alea nimfomane de la moscheea din sud-centrul metropo-comunei locale. am mers ore în șir olandez până la baraca mea cu 17 camere la parter și următoarele 10 etaje în construcție sistată pe un termen nedefinit de 3 decenii, adică pân’ la toamna dinaintea iernii viitoare ce tocmai a trecut când mă gândeam la ea acum 4 secole. m-am decis să mai trec și pe la biserica creștino-catolică, să-l salut pe șamanul de acolo ce m-a botezat când eram mai mare. când am ajuns, era cu credincioșii în templul principal, făceau liniuțe din mir și cocca mocca obținută de la narco-icoanele musulmane plângătoare de vitamine sfințite. a fost foarte supărat să mă vadă, și de extaz și-a dat duhul la wc-ul din fundul curții. totul începe să revină la anormal aici, iar mie-mi vine să sinucid de fericire, dar păcat ca imortalitatea muritoate nu-mi permite, că o să ard în rai dacă fac asta.

concluzia: spuneți NU sincerității, viața merită o a treia șansă!

Popularity: 4% [?]

denumite involuntar și la mișto teorii, așezate într-o ordine fără importanță, stau grupate pentru prima oară într-un articol, enșpe idei de viitoare articole foarte puțin corectate, reactualizate, ce probabil nu vor mai ieși (și n-aveau cum să iasă) niciodată. unele (sau majoritatea) dintre ele sunt aberații ce subconștientul mi le-a scuipat în conștient doar așa, din conflict, că nu se înțeleg prea bine între ele. poate fi considerat și un freestyle de idei. prin urmare, orice comentariu negativ sau retardat de aspru va fi șters. mi-a fost lene să-l mai citesc/corectez, deci e foarte probabil să colcăie de litere lipsă, greșeli de exprimare, dezacorduri etc. pentru ca a fost scris la întuneric și în grabă. [More]

Popularity: 2% [?]

ultima săptămână de școală pe 2009, ultimele note de căcat pe 2009, ultimele două teze pe 2009, ultimele chiuluri pe 2009, ultimele absențe pe 2009. yes? yes.
e spiritul ăla comercial de crăciun, în care lumea golește magazinele și buzunarele, aproape la fel de păcătos ca 1 și 8 Martie pentru bărbați. Coca-Cola mereu aduce spiritul ăsta mai devreme, de prin noiembrie, și în fiecare an crește volumul sticlei de la 2L la 2,5L ca să pună botul toți, neștiind că e defapt cantitatea din sticla de 2L, dar diluată. chiar nu v-ați întrebat niciodată de ce gustul de cola la 2L e mai original decât cel la 2,5L ? da, știu, nu era chiar așa de important.
nu vreau să ningă, dar nici așa frig să mai fie. nu-mi place zăpada, intră peste tot și udă tot ce prinde, la o temperatură nu tocmai comodă. când eram mai mic și încă mă dădeam cu sania, mai precis când încă mai exista o pârtie pe care să mă dau cu sania, înjuram de toți morții zăpada care-mi intra în mânecile de la geacă, pe sub fular sau în ghete atunci când mai cădeam. e trist că în ziua de azi copiii nu prea mai ies cu săniile, dar au internet, playstation și puține locuri unde să se mai dea fără să-i spulbere mașinile, să-i fugărească câinii sau bătrânii cu chef de harță.
s-a deschis patinoarul, dar cine sloboz are bani de el? 10 lei intrarea + 10 lei patinele=20 de lei. ce aș putea face cu 20 de lei? păăăăăiiiiii, m-aș distra o întreagă seară de sâmbătă; aș fii mai fericit 10 ore decât ai fii tu în alea două de patinat în jurul unei fântâni muzicale care oricum nu merge. da, recunosc, și mie îmi place să patinez, dar prefer să fur niște patine sau să-mi cumpăr unele furate din târg și să sar gardul ăla de 1 metru ș-o flegmă că oricum nu mă vede nimeni. mă dau două ore mocca și salvez 20 de lei pentru scopuri mai nobile. de ce nu?
tot tam-tamul ăsta politic mă face să nu fac nimic. am încercat și eu să-mi dau cu părerea pe ‘ici, pe ‘colo, dar în scurt timp mai aveam și mă luam de gât cu persoana respectivă pe tema: care are pula mai mare? eu, tu, Geoană sau Băsescu? ‘piș pe ea de politică. atâta timp cât situația nu se înrăutățește mai mult decât e în prezent, îmi e total indiferent cine va ieși președinte. îmi plac pixurile, dar le cam pierd. bine că primeam săptămânal câte 4-5.
luni termin cu chestionarul. după o săptămână de observare o să analizez rezultatele ș-o să le public. chiar sunt curios cum și cât de normali sau ciudași sunteți. e bine că unii dintre voi ați răspuns sincer, și pentru asta vă mulțumesc. încă 6 zile, băgați tare!
Rămânem Prieteni e pizdă, dar pe alocuri mai credincios și anti-droguri decât precedentul, Relații cu Publicul. din 17 piese, cam 10 îmi plac, cu tot cu Intro. l-am ripuit la 320 kb/s pentru sufletul, playlistul și mp3-playerul meu și nu-l dau nimănui. bine, depinde de ce-mi oferiți … și Visează a lui Guess Who cu Camuflaj e destul de jmecheră. cert e că cei de la Okapi Sound fac o treabă foarte bună, mai exact Agreisv și Grasu XXL. negativele sună bine, iar beaturile sunt jmechere rău.

wow, câta cârnatu’ de articol făcui. mă apucai să scriu, nu știu despre ce, dar nu mă mai opri. nu, chiar nu găsi alt titlu mai bun. bonus, o piesă de pe Rămânem Prieteni:

Popularity: 3% [?]

căutam ceva prin calculator, nimic important, și printr-un folder și mai neimportant găsii ceva ciudat. un fișier, mai precis “a fost odata.txt”; îl deschisei, îl citi, rămăsei uimit. da, era scris de mine, dar nu știam când. mă uitai la data când a fost creat, la 3 dimineața, într-o dumincă, cam acum două luni. e destul de evident, un rezultat clar al unei seri de sâmbătă mai, plină de acțiune. nu știu în ce stare mă aflam sau cine mă enervase, nu mai știu nimic, paracă e un episod șters intenționat de conștiița mea. i-am dat paste mai jos:

freestyle pe sosea, nimic mai smecher. doua gigi, doua noaptea, patru puli, opt coaie, nimic mai smecher. vreau bani, verde si napolitane, cantitati industriale din fiecare. da, doar trei, nimic mai mult. de ce? fiindca restul o sa vina de la sine.
invidiosilor! da, voi. aveti tot, dar totusi lipseste ceva ce va face sa n-aveti nimic. eu am acel lucru, care nu se cumpara din mall, nu se bea in Bamboo sau Motive Room si nici nu se vinde in pliculete. asta e, eu n-am aproape nimic, poate ca meritam ceva mai mult, dar nu m-am ales decat cu asta. in maxim 10 ani o sa am tot, maxim tot din orice, maximum din fiecare, maximilian e acum in casti. da frate!
vreau haine noi, dar trebuie sa jefuiesc BCR-ul de langa prefectura ca sa fac asta. criza ma crizeaza cu fiecare reducere masiva care se face si pentru care eu si restul n-avem bani. acum un an nu ne permiteam, dar visam; acum teoretic putem, dar tot visam. intotdeauna, cand esti prea aproape de ideal, te impusca cineva in aripa (un taran infect), pierzi altitudine si te prabusesti fix in mocirla,
ce aveti cu oamenii care se duc cu laptopul la wc? se numeste comoditate. tu nu urasti tehnologizarea si modul cum oamenii o sa ajunga sa traiasca cu un usb in vena, ci faptul ca n-ai si tu un laptop cu care sa te duci la wc si sa contemplezi terte cacaturi pe forum in timp ce te caci. ‘ca-mi-ai pula de ipocrit.
inca astept ziua in care o sa-mi iau o piatra in cap din cauza blogului. de cand am facut “s3ptember dot net” am primit zeci de flegme verbale din partea voastra. nu prea ma inghititi, dar nici eu pe voi. uneori chiar am impresia ca sunt eu contra tuturor, iar o saptamna mai tarziu, cei ce ma contraziceau, aproba lucrurile spuse de mine, dar nu recunosc ca eu le-am grait sau ca ei au fost cu var si-ndesat impotriva mea, atunci. atunci, atunci erati toti niste cacati, acum sunteti mari oameni. parvenitii pulii mele, ati uitat de unde ati plecat. eu te-am facut, eu te omor.
stau chill, intr-o atomsfera verde-mov-rosie-roz-albastra-galbena-alba, pe spate si astept 2012. nu albumul, anul.

Popularity: 2% [?]