s3ptember dot net

de când există blogul ăsta. chiar mă miră faptul că am avut atât de multă răbare. am avut mai multe tentative de a-l abandona și gândul ăsta încă mai pulsează, dar temporar rezistă binișor. oricum, mult nu-i mai dau.

diferența dintre primele posturi și ultimele e uriașă.

Popularity: 2% [?]

cei care în copilărie nu se întorceau seara de la joacă murdari și încă plini de energie nu și-au trăit cum trebuie anii inocenței. cicatricile din coate și genunchi demonstrează asta.

pula mea, calculator și internet aveam când eram mici, dar parcă nu ne atrăgeau la fel de mult ca acum. era mai frumos să te joci în spatele blocului cu prietenii decât să împuști monștrii pe monitor, cel puțin în cazul meu. calculatorul l-am primit de la o rudă care nu mai avea nevoie de el, nu că aș fi avut mai mulți bani atunci. internet aveam prin dial-up și mă jucam pe miniclip fără să știe tata, dar oricum mă plictiseam repede că mergea ca naiba.
când veneam de la școală, mă grăbeam să-mi fac temele și după o întindeam afară. mi se rupea de școală, fiindcă ăia mai mari îmi tot ziceau să mă joc cât mai mult acum, că după n-o să mai pot. eram printre cei mai proști din clasa mea în 1-4. nici în prezent nu e mai diferit.
mingea de cauciuc a fost un element crucial al copilăriei fiecăruia dintre noi. cu ea spărgeam geamuri, rupeam flori, loveam oameni, îndoiam portiere, rupeam oglinzi retrovizoare, speriam câinii maidanezi sau babele cardiace. cine nu dădea cu mingea în grădinile improvizate de la blocuri și intra după ea ca s-o recupereze, contra cronometru, adică până să iasă cineva cu aracu după tine, nu s-a distrat suficient în copilărie. de fapt niciunul dintre noi nu s-a distrat suficient, puteam și mai mult.
să nu uităm de tubermane, sportul verii. când se termina școala, îmi făceam stocuri de hârtie pentru săgeți din caiete și le infigeam dracu’ mai știe pe unde. am avut un singur tuberman în toată viața mea. încă îl mai am. ne căram cu hârtiile prin pantaloni ca să facem săgeți, ascunși prin boscheți și pe după mașini. mi-e milă de oamenii care mi-au incercat săgețile, că ale mele erau destul de dureroase. mai erau și tipul ăla de praștie făcut dintr-un gât tăiat de sticlă cu partea unde ar trebuie să fie dopul acoperită de orificiul pe unde intră aer în balon. ălea chiar făceau victime.
pitulușu, șotron, rațele și vânătorii, baba oarba ori fete, filme sau băieți, melodii sau cântăreți ne jucam des. ultimul, în ciuda numelui destul de retardat, era chiar frumos. dacă am uitat vreunul, amintiți-l voi, că poate-mi scapă. chiar erau amuzante și-ți făcea plăcere să le joci. și acum simți cam aceeași satisfacție.
albumele ălea cu Pokemon și Dragon Ball Z le mai ține minte careva? făceam schimburi de abțibilde și diaree de la atâtea cornuri cu ciocolată. ne spărgeam alocația și banii primiți de la bunici sau rude pe el, pentru ca să-l completăm și să primim game boy-ul ăla galben. da chiar, cât de șmechere erau desenele ălea. parcă Dragon Ball Z era la prânz pe TVR1 și Pokemon dimineața, dar nu mai țin minte pe ce. vedeți acum, japonezii ne-au influențat încă din copilărie.
parcă și dulciurile erau mai bune. chiar dacă nu mâncam chiar foarte des, poamele erau la fel de bune. niciodată n-am să înțeleg de ce babele și moșii ce aveau pomi în grădina blocului nu te lăsau să iei fructe din el, că oricum nu le mai lua nimeni în afară de noi. apropo, Frutti Fresh e aproape la fel de bun ca înainte. mâncam poiana, biscuiți, Smash, eugenii, boni bon, gume turbo și lipeam abțibildele pe ușa frigiderului.

pula mea, copilărie mea a fost frumoasă, n-am de ce să mă cac pe mine. am trăit-o la fel ca rapperii nostalgici ce și-o descriu sau povestec prin melodii. voi?

aaa, da bă! de cazemate vă mai aduceți aminte?

Popularity: 11% [?]

până când se întâmplă din nou. nu știu de ce povestesc asta, dar am un fel de obligație morală să dau niște explicații anumitor persoane. deci, vineri seara am plecat la un majorat în centru, pe la 9-10, cam așa. am stat eu acolo până pe la 1-2 cred, timp în care m-am făcut țavă, rangă, rocket. am plecat să-mi iau țigări, iar de atunci se taie filmul. ce s-a întâmplat după? m-am trezit într-o cameră mare, cu mici pete de vomă pe cămașă și cu încă două persoane în pat pe care nu le cunoșteam. ghiciți cum? m-a trezit soneria telefonului, că altfel mai dormeam ca pruncul câteva ore. m-a sunat tata și m-aî întreabat unde sunt și de ce n-am venit acasă, iar eu voiam cam aceleași răspunsuri. m-am dat jos din pat, m-am dus să-mi caut tenișii, i-am găsit pe la mama dracu’, am ieșit afară din curte și am avut un mic șoc. păi? în partea dreaptă se vedea un câmp frumos și verde, cu o vacă ce păștea liniștită, iar în partea stângă un peisaj pitoresc, de comună românească. ca la țară, ce plm. unde dracu’ eram? am întrebat pe cineva din casă și mi-a zis că în cartierul 1 Mai, în cazul în care eu mă așteptam să zică Șimnic, Cernele, Cârcea etc. am făcut comandă la taxi și m-am dus acasă. timp de câteva ore am tot încercat să aflu cum am ajuns din centru în 1 Mai și ce am făcut acolo. relatările au fost măsură, ceva în genul: eram beat la modul grav, am vomitat într-o cameră, am vomitat pe scări, am vomitat și din hamac. da, din hamac. eram galben la față, tremuram și prezentam o stare euforică de nedescris, ca atunci când iau 5 în teză la mate și nu rămân corigent.

mulțumesc celor care au avut grijă de mine și care au avut binevoința a-mi spune cam ce s-a întâmplat. apoi am început și eu să-mi mai aduc aminte, imagini cu Mohilă care mă ținea pe scări să nu cad și să mușc din pavaj, cu Atomic care râdea de suferința mea oarecum plăcută și cu alți oameni cu care vorbeam, dar nu mai țin minte ce. se mai întâmplă, dar nu în halul ăsta. cum a reacționat tata? nu prea bine, logic, dar mult mai calm decât mă așteptam. singurul lucru din cauza căruia am avut de suferit e că azi n-am avut voie decât până la 1 noaptea afară, în cazul în care e sâmbătă, și e dureros, și el știe asta. e ok.

nu mai beau niciodată shoturi de whisky si tequilla după votcă, niciodată. bine, mai vedem …

p.s: mi-am pierdut cerceii preferați, fgm.

Popularity: 5% [?]

sunt un fan al chetelor cu bani puțini de căciulă, dar rezultate consitente. e apă pe marte. e și iarbă. se face cerul roșu, apar corbi orbi și cad avioane de fiecare dată când cineva pleacă fără să plătească, fâlfâi-mi-aș penixul în supa voastră. de 3 ori chiar, înainte și înapoi. risc să rămân cu media neîncheiată la două materii, iar situația mea școlară e puțin mai bună decât semestrul trecut. greva asta îmi dă peste cap toate planurile, de la A la alfa și beta. atât. kent blue sunt cele mai grețoase țigări. până și viceroy sunt mai bune. de fapt orice e mai bun decât kent blue, silver, white etc. fenomenul “guess who și spike” devine enervant și a dat naștere unei noi specii de pseudo-rapperi insuportabili ce trebuie exterminați cât mai repede cu putință. dacă apari la “dimineața cu răzvan și dani” nu mai ești rapper, ești frate cu connect-r. ce dracu’ de proiect practic să prezint mâine, adică azi, la biologie, ca să iau și eu o notă bună? dacă nu-mi șochez profesoara și colegii cu ceva jmecher, am făcut căcatul praf, iar. The Expendables va fi cel mai tare film de acțiune al tuturor timpurilor. a, ba nu, stai, că Chuck Norris și Steven Seagal nu fac parte din distribuție, deci … succesul său e compromis. mă piș pe cunoștințele voastre politice, inutile, și pe vârsta voastră înaintată, că tot proști sunteți. ființe stresante ce sunteți, puneți prea multe întrebări fără rost. când se deschid ștrandurile? din august tot am un chef nebun să înot până mor pe marginea bazinului. pișa-m-aș pe clorul lor, că pun prea mult în ultimul timp. îți iei toate hainele dă firmă într-o valiză Louis Vuiton și pleci la mare, cu trenul, dar n-ai bani de bilet și te rogi de naș să fie băiat că e criză, iar un pachet de țigări e mult mai avantajos decât un bilet plătit hoților de la regională; cel puțin românesc. da, într-adevăr, e un fel de paradox chestia asta cu înfățișarea parcă proaspăt scoasă din colecțiile de vară ’10 din Băneasa Shopping City sau Asos.com și portofelul gol sau inexistent. iarăși, pur românesc. apropo de haine, îmi place moda slim-fit. mă face să fiu la modă și nu mă deranjează, dar tenișii, blugii și tricourile sunt chiar comode și nu chiar așa de scumpe dacă știi de unde să le cumperi; nu, nu de la second-hand. mor după Pull & Bear și derbedii de la Vans.
revenind la ce ne preocupă, știți cum puteți să mergeți mocca la mare? întrebați niște prieteni buni prin ce tabere se duc vara asta, în ce perioadă, și de dragul prieteniei voastre cu istorie mai bogată decât Țiriac și Patriciu la un loc, îi rugați să accepte să vă lase să stați cu ei în cameră la mare. acuma sincer, atunci când vine vorba de cazare, băiat fiind, de ce ai nevoie în afară de un pat, o baie și eventual un șifonier sau un loc unde să-ți arunci valiza? dacă e legat de bârlog, trebuie decât să dormi, să-ți faci duș, să te speli și să te caci decent. ce-ți mai trebuie? mânacare? aia face parte din altă categorie. dacă găsiți, să mă anunțați și pe mine. am unde să stau, dar poate-mi prelungesc șederea. ieșim cu toții în câștig.

p.s: eu n-am valiză Louis Vuitton, îmi plac mai mult chinezăriile. dacă se rup sau se strică, le arunc fără să mai stau pe gânduri.
p.s 2: da, poza de mai sus nu are absolut nici o legătură cu ce scrie aici. de fapt ce legătură are fiecare propoziție cu următoare? nu știu, nu vreau, nu cumpăr, nu-mi pasă.
p.s 3: aceeași chestie și cu titlul.

Popularity: 1% [?]

felicitări lui Cretzulea pentru album, a meritat toată așteptarea. mi-a făcut ziua mai frumoasă. de fapt, ce plm, toată săptămâna. e pentru suflet, pentru muritorii de rând, pentru noi. e despre mizeriile vieții, despre amintiri, despre traseul copilărie-adolescență-ce urmează, despre prietenie, despre pizde și mârlani, despre dragoste infantilă, despre tristețe pură, despre fericire copilărească și despre prezent. dacă nu te regăsești în nici măcar o melodie, atunci n-ai trăit în România, sau cel puțin n-ai copilărit aici.

descarcă, ascultă și comandă: http://www.cretzu.com/echilibru/

videoclipul oficial al piesei “Ultimele Resurse” (de pe album):

Popularity: 1% [?]

nu-mi permite religia să fiu credincios în preajma atâtor eretici procleți. mă simt bine în pantalonii mei slim-fit volcom atunci când toată lumea se simte prost. măcar pot să trăiesc cu gândul că nu sunt singurul. arunc punga la coș, scot pachetul, scot o țigară, scot bricheta, scot și-un fum. o iau la pas chillean cu gândul în zece locuri deodată, și dunhill albastru scurt mi se par cele mai bune țigări. cobor pe unirii cu mai mulți bani în buzunar decât am plecat de acasă și cu stomacul mai plin decât ar trebui. ai dracu’ hamburgeri de la MG, sunt din ce în ce mai proști calitativ, dar atunci când te lovește foamea se pișă și pe mcd. la ce munchies mă trăsni adineauri îmi vine să fac 180 de grade și să bag doi hamburgeri fără maionează. ceapa e cheia. trei români ciocolatii, presupuși țigani, își fac complimente zgomotoase în fața unei bodegi cochete numite Las Vegas. maneliștii mi se par cei mai fericiți români. o femeie îmbracată ca o curvă e claxonată de mașinile cu număr de Italia și Bulgaria ce trec cu geamurile deschise pe lângă ea. cumscade fiind, le arată degetul magic. unirii nu e o stradă chiar așa de lungă, dar parcă nu se mai termină. e cald și frumos afară, dat fiind că e aproape 1 noaptea, dar tot vreau să ajung mai repede în havana. într-un final dau de semafor, și mai sunt 8 secunde până când se face verde. când ajunge pe la 2, pun piciorul în stradă și o lumină misterioasă apare din sens opus, care, parcă, mă izbește. totul se face alb și simt că mă ridic, la propriu.
mă trezesc la mine în pat cu cel mai mare calm posibil. e luni dimineața, cam 4, mai precis. da, a fost un vis, dar unul foarte ciudat, că exact ce-am visat s-a întâmplat sâmbătă seara, până la cel mai mic detaliu. bine, mai puțin partea cu lumina albă. simt un pic că mă ard ochii, fruntea și mi-e foarte foarte foarte sete. mă ridic în picioare și parcă-s beat. da, amețeli, din alea plăcute. fmm de flashbackuri. ajung în bucătărie, golesc jumate de sticlă de 1 litru de apă minerală, trec și pe la frigider, dar degeaba și ajung înapoi în cameră. mă așez în pat și totu-i bine, dar nu suficient. mă dau jos, caut prin sertarul biroului și găsesc un pachet de kent blue în care mai erau 2 țigări și o brichetă. scârboase țigări. deschid geamul, mă bag pe după perdea și aprind una. nu e prea bună, dar merge la ora asta. o țigară înainte, cel puțin pe mine, mă ajută să am un somn liniștit. o termin, o arunc pe mașina ăluia din fața geamului (aproape câte una sau două în fiecare noaptea de ceva timp încoace), trag perdeaua și mă arunc în pat. abia acum totu-i bine și cred că pot să adorm fără să mai visez amintiri oarecum frumoase. pentru mine “liniștit” înseamnă frumos.

Popularity: 1% [?]

e un act de nesimțire grosolană să nu lași bani pentru ce-ai consumat, ca să dea alții în locul tău la final. dacă ești amnezic, atunci achită separat. dacă ești nenorocit, atunci stai acasă. sa moară călcați de labele cangurilor hiperactivi si mutanți în sărituri repetate toți ce care nu lasă intenționat bani, cu gândul că nimeni nu-și va da seama. și dacă n-avem suficienți bani, atunci ce facem? fmm.

deseori s-a întamplat să vină unu, să facă consumație de peste 10 ron și să plece primul fără să lase bani pentru nota de plată. tot deseori s-a intamplat să pun bani pentru cineva și să nu-i mai recuperez, indiferent dacă era o sumă de căcat sau una care să mă lase lefter.

e prieten doar cu doi-trei de la masă. se așează chill, no stress. își comandă ceva de băut, iși comandă și mancare. trece puțin timp și își mai ia ceva de băut. deci, pare că are bani. primește un telefon misterios și pleacă grăbit, astfel încât nimeni nu mai are timp să-l intrebe: “bă, lăsași bani?”

o singură dată am plecat fară să plătesc, când eram vreo trei la masă și au mai venit încă doi. lângă scrumieră era o chetă de bani, iar unul dintre cei doi a înțeles greșit că e pentru notă. ne-a întrebat cât avem de plătit și a realizat că nota era mult mai mică decât suma de bani de pe masă. și-au tot șoptit ceva timp de două minute, când amândoi credeau că nu suntem atenți. fiecare și-a comandat ceva, dar niciunul nu a recunoscut. ne-am gândit că poate și-au luat separat. am întrebat-o pe chelneriță, iar ea ne-a zis că nu i-au spus nimic și a trecut tot ce și-au comandat pe notă. ne-am prins abia când am cerut nota, care era considerabil mai încărcată decât ar fi trebuit. cine pula mea și-a luat ice tea? noi nu am băut ice tea, însă o pizdă funky-fericită de la masă sugea consistent dintr-un Nestea. nici nanotek nu ne-am luat, că noi nu fumăm nanotek. ghici ciupercă cine avea nanotek? tot ce se mai găsea pe notă și nu ne aparținea se găsea în mâinile sau gurile invadatorilor. i-am mai întrebat o dată dacă și-au comandat ceva pe nota noastră și răspunsul a fost tot negativ, la modul că și-au plătit singuri consumația. cică nu mai stăteau mult că trebuiau să plece la un majorat. când am văzut de ce nesimțire dau dovadă, am făcut-o pe aia grea cu: “mă duc până la baie”; “mă duc până afară să vorbesc la telefon”, iar eu până la bar ca să-i zic chelneriței: “cred că vor ei să-și mai comande ceva și le lăsarăm și banii pentru nota asta”, apoi am întins-o tiptil. totul e mai bun atunci cand e mocca. după faptă și răsplată. fgm.

lasă bani pentru ce consumi și n-o să scazi în ochii lui Iisus, n-o să arzi in iad și nici n-o să mori strivit de labele cangurilor hiperactivi și mutanți.

Popularity: 4% [?]

vine o perioadă din aia în care te saturi de tot și toate. cei care ați mai experimentat-o, cum ați trecut peste ea? nu mai vrei baruri, nu mai vrei gălăgie, nu mai vrei beții, nu mai vrei tripuri, nu mai vrei bani cheltuiți fără cap, nu mai vrei voie bună, vrei doar liniște. un fel de concediu bine-meritat în care nu vrei să-și vâre nimeni nasul sau gura, în care vrei să fii egoist, dar cu un scop. n-ai șanse să-ți dai seama care e, dar știi tu bine că e unul.

iar cei care-mi spun: “scrie și tu ceva mai interesant și mai inteligent pe blogul ăla!” să părăsească incinta, fără să mai râdem sau să mai glumim. tastez despre ce mă fute pe mine la vârsta asta, nu pe toată lumea, adică tastez despre: baruri, fete, verde, dileme, muzică, filme, nopți albe-negre-verzi-roșii-gri-mov-galbene, obiceiuri, fițe, buget subțire, întâmplări ca-n filmele cu proști și urmările de rigoare. n-am eu chef și față de “noutățile din zona IT și internet”, bârfe din lumea mondenă, politică, literatură sau orice alte subiecte pentru care un adolescent de vârsta și speța mea ar scuipa monitorul. am prostul obicei de a mă repeta fără rost și îmi displace de la un timp. susțin libertatea de exprimare, dar comentariile voastre pur și simplu jenante mai mult o iau la bâză. dacă nu înțelegi pe deplin ceea ce vreau să zic, atunci taci.

nu-mi place când îmi jingiți prietenii, pentru că ei sunt singurii pământeni care mă înțeleg. sunt mulți și nu toți se conformează statului, dar măcar îmi dau o mână, două, trei de ajutor atunci când ale mele nu sunt suficiente. da, sunt conștient în ce hal am ajuns, doar eu. opiniile voastre sunt eronate, înflorite în așa fel încât ei să-și satisfacă răutatea. se metamorfozează în bârfe pe care oricum le aflu și sufăr și eu un pic ca orice om. nu mă supără bârfa cât credibilitatea unora dintre voi. n-am fost acolo, nu sunt așa și nici n-am făcut lucrurile alea. nu contează cine ți-a zis, contează doar ca tu să nu crezi și să mă accepți așa cum sunt. mă pot schimba la 180 de grade în orice moment pentru că psihic sunt mult mai sensibil decât majoritatea. m-am săturat să zic “asta e” când știu că nu e așa. cineva mi-a zis odată: “cine te iubește cu adevărat te place așa cum ești” când eram beat și supărat. a fost cel mai bun medicament pe care l-am luat vreodată. aparent, e o simplă zicală, însă atunci când vine la momentul potrivit poate aduce soarele pe cer indiferent de condițiile meteo nefavorabile. nu contează că-i taifun afară, încetează pentru 10 minute doar ca să mă bucur eu de soare.

abia la vârsta asta am înțeles de ce personajele negative din filme și desenele animate doreau mereu să distrugă universul. de ce? pentru că el e bossu boșilor. mă piș pe The Secret. am ajuns să cred în astrologie și nu stau acum să dau detalii și de ce am făcut o astfel de blasfemie, pentru voi. sunt de părere că există o legătură între energia unui om (dovedită științific) și infinitatea în care se scaldă Terra. ceva, cumva, cândva trebuie să ne influențeze din imensul ăla negru. e atât de pustiu, dar totuși atât de secretos. poa’ să te doară în pulix de zodii, dar tot rămăi oripilat cum o grămadă de lucruri și aspecte se potrivesc al dracu’ de bine. nu crezi într-o forță jmecheră și indiferentă, însă crezi în coincidențe. cum vine asta? nici tu nu știi. eu nu cred în coincidențe, soartă sau Moș Crăciun, dar mi-e frică că poate e ceva acolo care stă la gineală și așteaptă să nea de bucata când ne așteptăm mai puțin.

nu contează, hai să bem.

Popularity: 10% [?]

de-a lungul copilăriei mele zbuciumate și ocazional tumefiante, am deprins câteva metode de succes cu ajutorul cărora sinusurile părinților (ale mamelor în special) nu pot depista tabacul sau direct pachetul de țigări.

în primul rând, logic vorbind, dacă miroși a tutun nu înseamnă neapărat că ai și fumat, fiindcă fumul de țigară intră la fel de bine în haine fie dacă ai fumat tu sau doar cel de lângă tine. deci la faza asta scapi ușor. cu mâinile e ceva mai dificil, da e și aici o soluție: săpunul lichid și frumos mirositor, la sticluță, pe care toate fetele îl cară acum cu ele. câteva picături în palmă, te ștergi cu 5-10 minute înainte să intri în casă (cu condiția să nu mai fumezi) și nu-ți mai miroase mâna vreo 2 ore. când era mai mic foloseaseam șervețele umede, dar mirosul nu ținea prea mult. când vine vorba de respirație, bagi gumă sau ceva mâncare, cel mai bine mâncare, ca să nu intri la bănuieli. usturoiul mereu acoperă dovezile și alungă curioșii.

acum, unde îți ascunzi țigările? cel mai bun loc e chiar la tine în ghiozdan sau în cameră, în locuri precum sertarele, cutiile, carcasele de casete audio/video etc. sau spații neînsemnate în care maică-ta sau orice alt membru periculos al familiei n-are niciun interes să arunce o privire, ori “să facă curățenie”. dacă ți-e frică de maică-ta și crezi că trece pe modul canin doar ca să-ți adulmece ție ascunzătoarea, atunci poți să-l lași la un prieten sau să-l ascunzi prin scara blocului. dacă și prietenul tău fumează e cam greu de crezut că o sa-l recuperezi pe tot, iar dacă-l bagi în poștă e puțin probabil să nu ți-l iau chiar eu înainte să plec la școală. deci poșta poa’ să iasă din discuție. scorburi, cutii de gaze, panouri de curent, după buticul de la colț, sub o revistă aruncă pe lângă bloc ș.a.m.d. toate sunt ascunzători, dar nu foarte sigure și nici pe termen lung. eu încă rămân la părerea că ar trebui să-l ții aproape de inima ta, cu tine în cameră. îl poți ține mai bine sub supraveghere, fără să stai cu grija celor care l-ar putea găsi sau câinilor care s-ar putea pișa pe el.

tot din propia experiență am învățat că nici să te ascunzi nu e foarte ingenios. fumatul e un teribilism al vârstei de care o să ne plictisim până terminăm liceul, sau nu. dacă ai părinți nevrotici care îți taie rația zilnică de bani, te și dau afară din casă sau nu te mai lasă să părăsești cuibul pentru o perioadă îndelungată de teamă că “o să fumezi”, atunci îmi pare rău și n-am ce sfat să-ți dau. fugi de acasă, plm. cei mai mulți părinți țin morală, iar restul zic că e treaba ta ce faci, dar că nu e bine, și să nu te apuci de droguri. eh, oricum se redeschid shopurile până la Paște.

Popularity: 14% [?]

# un blog îți poate crea relații și face rost de numeroase fane;
# peștele de la cap se împute;
# noaptea nu trebuie să răspund apelurilor cu număr ascuns;
# sunt mai mulți figuranți pe internet decât într-un bar/club de fițe;
# nu trebuie să combin vinul cu absolut nicio altă băutură alcoolică în afară de vin;
# oamenii aparent ratați pot ascunde calități rare;
# nu există înțelegere între oameni și lei (Homer);
# uneori trebuie să dai chiar și ultima țigară din pachet;
# e periculos să anunți că ești singur acasă pentru o noapte sau mai multe;
# țăranii nu se pot schimba;
# ești prost dacă judeci un om după muzica pe care o ascultă;
# părinții folosesc cu succes psihologia inversă (în cele mai multe cazuri) atunci când îți zic să fi acasă până la o anumită oră, fiindcă ei știu că oricum nu o s-o respecți, astfel scapă mai multe de tine;
# chiulurile de la lucrări și ascultări dau aproape mereu roade, cel puțin în situația mea;
# atunci când ești într-un local, niciodată nu trebuie să rămâi printre ultimii care pleacă și au banii cu care să achite nota de plată, deoarece frecvent au loc și surprize neplăcute;
# nu trebuie să mă gândesc tot timpul la vacanță pentru ca ea să vină mai repede;
# oamenii în general nu știu decât de frică;
# cine stă pe scaunul din față în taxi nu plătește niciodată;
# să urăști ungurii și țiganii e la modă;
# bulgarii sunt niște nenorociți;
# bere+absinth=combinația biciușcarilor dornici de senzații tari;
# există chiar și papagali care dansează pe manele;
# copiii răsfățați din generația ’96+ trebuie trimiși în tabere unde să doarmă 10 în cameră, să se spele în pârâul format doar pe timp de ploaie, să mânâce doar ce li se dă și să învețe să facă și altceva în afară să comenteze pe motiv că duc lipsă atunci când au tot ce vor și n-au avut sau încă n-au frații și surorile lor mai mari;
# mai am multe de aflat, dar până atunci mai scriu ocazional 23 de lucruri pe care le-am învățat până acum.

Popularity: 4% [?]