Stau la o masa incolora intr-o sufragerie muta sorbind usor din vid. Suntem 2 monumente fara public care asculta Niagara tacerii. Inauntru nu e nimeni, paharele au putrezit pe masa, iar eu, eu sunt ghetarul negru ce zboara doar noptile cu luna plina cand respiratia zeilor inspaimanta salcamii.
Pasarile treceau aiurea dintr-o parte in alta a cerului asa ca le-am prins cu bolduri sa le pot urmari. Apoi am taiat bucata aceea cu foarfeca si i-am dat-o fetei la intalnire sa nu vin cu mana goala.
Mi-e dor de clipele petrecute in camera rece a castelului de nisip, asa ca imi fac bagajele din nou, dar nu stiu de unde sa incep, nu stiu unde-mi sunt promisiunile, sentimentele, amintirile, esenta de soare, alcoolul cu extract de luna si trebuie sa ma grabesc, e vreme de murit.
Popularity: 3% [?]
you’re good
E misto… asta ai scris-o la plictiseala sau cum? Iti vine inspiratia deodata? :))
cand n-am somn obisnuiesc sa scriu drafturi de genul prin telefon si m-am gandit sa incep sa le postez si pe aici.