s3ptember dot net

a 4-a ediție, gen. dar ce e de fapt? un fel de concurs în care se aleg cele mai bune bloguri românești la anumite categorii, se dau premii, se face publicitate, se practică pupincurismul și se uită mai tot în cel mult o lună. din 2008 tot particip la aceeași categorie: Blog sub 18 ani. n-am câștigat niciodată, nu cred că o s-o fac vreodată, dar particip din curiozitate de fiecare dată. nu prea am mari tangențe cu blogosfera, deci nici nu mă implic atât de mult ca restul pro-bloggerilor.
prin urmare, dacă-ți place blogul și îl citești regulat, atunci cred că merită și el un vot aici (sau pe butonul mare și alb din stanga). e necesar să ai cont ca să ai dreptul de a vota, dacă nu îți poți face unul aici. prima etapă de votare a început azi 11 martie și se încheie pe 18. dacă am noroc și primesc multe voturi (lucru de care mă îndoiesc), ajung în a doua etapă care începe pe 19 martie și se încheie pe 24.

tzook.

Popularity: 2% [?]

o să-mi amintesc toată viața de ziua aia. totul s-a întâmplat într-o zi nu prea friguroasă (sau nu) de ianuarie, mai precis pe 30. am rămas eu singur acasă pentru o noapte și m-am gândit să fac același lucru pe care-l fac de obicei când rămân singur acasă, adică să chem 5-10 oameni pe la mine, să vedem un film, să bem, să depănăm amintiri etc. bun, asta am și făcut, doar că inițial nu trebuiau să fie mai mulți de 15. în primele 2 ore cam așa a și stat treaba, doar că după o oră se făcuseră aproape 50 și nu știam cum pula mea. țin minte că mă întreba lumea:”bă fane, pot să chem și pe X?” și eu “X? da, nu-i nicio problemă”. după memoria mea asta s-a întâmplat doar de câteva ori. nu-i nimic coae, doar mi casa es tu casa.
fără să-mi dau seama m-am trezit în casă cu oameni pe care nu-i văzusem niciodată, în sufragerie urla muzica, bucătăria era supra-aglomerată și în fiecare cameră erau minim 5 oameni. erau maldăre de adidași pe holul de la intrare. am reușit să număr aproape 30 de perechi, fără cele de pe hol și cei care erau încălțați. la început am fost un pic panicat, dar apoi totul a fost chill. fiecare persoană care mai venea aducea băutură, iar de asta n-am dus lipsă. l-au rulat pe micul john în camera mea de cam 20 sau 23 de ori. mi-au rupt chiar și coperta de la manualul de română ca să facă filtre. jigodiile. fiindcă n-aveam cum să-i bag pe toți în bucătărie ca să fumeze, i-am trimis în baie. au intrat cam 6 oameni, dar n-au deschis geamul. l-au ars pe lil’ john de vreo 6 ori. după ce și-au făcut treaba, era mai mult fum decât întro limuzină hummer plină de niggări jamaicani. am intrat cu mâna ridicată ca să deschid geamul ș-am înfipt-o direct în ochi unei persoane care stătea în cadă. da, în cadă. unii erau beți, alții erau sparți și restul se distrau de mama focului. trebuia să mai vină un prieten și nu știa exact blocul, dar cică se auzea muzica din taxi și a ginit imediat vizuina.
m-am dus la ușa de la intrare ca să vorbesc cu cineva și stăteam cu spatele lipit de ea. deodată se deschide și se aude o voce de femeie bătrână: “dănuț, ce-i cu găgălăgia asta, că se aude până sus?!”. neah, nimic important, așa că dau cu fundul în ea și o închid. în nici 10 secunde se deschide din nou și un bătător de rufe începe să fluture prin spatele meu, iar vocea aceea se aude din nou: “ce-i aici? ce-i faceți omului în casă? vaaai! toți, afară!” nimeni nu era panicat. ies afară și vorbesc cu persoana respectivă care de fapt era vecina de vis a vis, o calmez, o mint că vorbesc cu ei ca să nu mai facă gălăgie și pleacă. intru înapoi în casă și vine cineva la mine și-mi spune: “fane, vezi că e o mașină de poliție în fața blocului!”. stăteau 4 gabori frumoȘ în mașină și se uitau direct la geamurile apartamentului meu (stau la parter), iar din spate mai apare încă una. din spatele meu vine și mă cineva pe umăr, după care îmi zice: “fane, vezi că veni poliția!”, “da, știu, o văd pe geam”, “nu bă, la geamu’ de la dormitorul mare”. fug până în ultima cameră, mă uit pe geam și afară mai era o dubă de la jandarmie cu vreo 3 jandarmi frumoȘ care se uitau la noi. băga-mi-aș pula, deja sunară babacii la poliție. la nici 1 minut intră vecina de alături peste noi în casă și îi evacuează pe toți cu un bătător de covoare, chiar mai bine decât ar fi făcut-o garda. abia au reușit să deschidă ușa din cauza mormanului de încălțăminte care era la intrare și peste tot lumea striga: “bă, dă-mi și mie telefonul!”, “dă-mi și mie geaca”, “băga-mi-aș pula, unde sunt țigările mele?”. am alergat pe fast-forward prin toată casa și am reușit în timp record să adun aproape toate sticlee de băutură, foițele și restul gunoaielor, doar ca să las casa lună în caz că vrea garda să-mi facă o vizită personal. da, știu că era degeaba, dar eu niciodată nu primesc oameni la mine în casă fără să fie curat. cât timp migrrația tibetană încă avansa pe ușă, casa scării și afară, strigau de la ușă: “bă, hai pe strada X, număru’ Y că mergem la Z că-i singur acasă”, “fane să vi la Z că-i singur acasă” etc. era o mare de oameni în fața blocului și toți vecinii ieșiseră pe geam ca să admire elefanții și fanfara. când a văzut garda că s-a evacuat incinta, s-au tirat, deci am scăpat la mustață. spre norocul meu s-au mai întors câteva fete și m-au ajutat să fac curat. pupz lor, încă o dată. în fine, am plecat altundeva în seara aia. când m-am întors, am reușit să termin de spălat vasele, de aspirat, de aerisit, astfel încât mama să nu bănuiască nimic. chiar așa a fost, nu prea am lăsat urme, cel puțin așa am crezut.
a doua zi, când s-au întors ai mei acasă, îl aud pe tata de la intrare:

-mă, dar câți au fost la tine în casă că parcă s-au șters 100 de oameni pe preșul ăsta?
-câțiva, de ce?
-păi sunt bucăți din el aruncate pe casa scării.
-:| … nu știu, l-au râcâit cânii cu labele, poate …
-l-au râcâit pe dracu’ câinii …

și apoi mama:

-hmm, sunt mult mai multe pahare spălate decât am lăsat eu.
-aaa, păi au fost câțiva oameni și i-am servit cu ceva de băut, de aia …

următoare zi a mai găsit chiștoace și foițe pe sub canapele și am mărit numărul, de la câțiva, la 12-15. aproape toți vecinii de pe scară au fost de acord să nu-i zică nimic lu’ mama, că cică: “deh, sunt și ei copii”. mă și întrebau babele: “mamă, dar cum au încăput atâția la tine în casă?”.
o lună mai târziu nu știu cum peleu a aflat tocmai bunică-mea, care i-a zis lu mama, care la rândul ei a întrebat cele mai jegose babe de pe scară ce s-a întâmplat și i-au zis tot, javrele.

-mă, zi-mi sincer acum, ce a fost de fapt aici cât timp am fost noi plecați?
-ți-am mai zis, am chemat câțiva oameni, am stat câteva ore ș-am plecat în oras?
-câți anume?
-10-15.
-câțiva? sigur? că doamna Pulea de la etajul doi a numărat vreo 30 în fața blocului, iar doamna Sulea de la etajul unu a numărat peste 40?
-au și numărat?
-cum?
-nimic, sunt proaste.
-mi-e și frică să te mai las singur. ce naiba s-a întâmplat în casa mea?
-nimic, stai calmă, că ai văzut că e totul în regulă aici.

sub presiunea dovezilor incriminatoare, vecina de alături (care pentru mine e ca o a doua bunică), a fost nevoită să zică ce s-a întâmplat de fapt, cu mici modificări ca să scap mai ușor. le auzeam din cameră cum discutau și calculam cât mai am de trăit. în câteva minute au început să râdă. ă? da, mama a înețeles că am dat chef și nu s-a terminat prea bine. spre surpinderea mea nu m-a certat cam deloc, deci am scăpat ușor.

data viitoare o să am grijă să nu mai afle toți că sunt singur acasă. fmm.

p.s: da, știu că prima dată am zis 30 februarie, dar sincer am vrut să zic ianuarie. oricum nu s-a prins multă lume că februarie n-are decât 28 de zile. 30 februarie …

Popularity: 9% [?]

yo sunt fan Looney Tunes până la moarte și cam despre asta o să fie următorul post.
apropo, momentele pe care le aștept din copilărie:

Bugs Bunny era cel mai bagabont din tot neamul de personaje de la Looney Tunes. dacă arăt asta unui copil mic n-o să mai privească desenele cu aceeași ochi. eu chiar credeam că dacă bag degetele pe țeava puștii n-o să fac decât s-o înfund atât de tare încât glonțul să explodeze pe țeavă și tot praful de pușcă ars să sară pe fața celui care ține arma. vise de copi tâmpit. se pișă Elmer Fudd pe iepuroi până la urmă, chiar dacă e prin intermediul Family Guy, măcar o face.

Coyote nu l-a mâncat pe Road Runner (Beep-beep) decât atunci când Seth McFarlen s-a gândit să dea o mână de ajutor (din nou) seriei animate și să introducă într-o producție de-a lui, viziunea sa de sfârșit a poveștii cu coiotul ghinonist și pasărea rapidă și enervantă. când eram mic mă ofticam la fiecare episod că Road Runner scăpa neprăjit. ce peleu, nu era corect. pasăre rapidă ca pasăre rapidă, dar cât aripile mă-sii mai continua așa?

Beaky Buzzard e cel mai tâmpit personaj de la Looney Tunes, jur. încă mă mai cac pe mine de râs la faz cu “ooo no no no”. am găsit-o chiar și pe youtube, cu vreo 180,000 de vizualizări, deci nu sunt singurul care o apreciază.

cele mai tari personaje de la looney tunes sunt mai bătrâne chiar și decât bunicile voastre. Beaky Buzzard spre exemplu e făcut pe la începutul anilor ‘40. ok, hai să zicem contemporane cu bunicile voastre. oricât de vechi ar fi, rămân la fel de amuzante. nu, chiar nu e un post infantil. chiar dacă pe Cartoon Network se repetau și la nesimțire aceleași episoade, era de fiecare dată o plăcere să le revezi. nu poți compara kitchurile alea de Ben 10 și restul celor asemănătoare cu Tom & Jerry sau Scooby Doo. diferența e de la cer la pământ, mai preics pe fundul Gropii Marianelor.

Hannah Montana o să ajungă o narcomancă, iar Jonas Brothers se vor despărți atunci când unul dintre ei va anunța oficial că e gay.

Popularity: 5% [?]

I wake up to the morning light brushing my unshaved skin. Why, must I get up once again to face another day, I close my eyes with all my might. Opening my eyes again, I see, a cage…my cage! Four walls littered with clutter, charts written just to be cleaned, papers obviously showing their age. I get up, walk into the bathroom and step into the shower, scrubbing away all the filth that is the past day’s memory. Getting dressed I wander back to my cage, stepping out of my mind, I soon wander away. I look around to see myself out the window, my hair turns autumn gray.
Weighted down my chest pains, ail me much, disease and disability are such a crutch, but I forget for now, wander off and see how doctors come and go, fascinating creatures they are, poking and prodding, noisy ones.
Clipboards in hand the look around, scribble with a pen, i guess they are counting ones.
I believed myself to be a bird, i walked to the ledge confident in my ability to fly. Spreading my arms wide, I lift my feet from the ledge, i believe my mind, but it was a lie. Swirling around I fall, no, I fly! Swiftly the ground comes to capture my body, with insanity engulfing me as my soul stand up, leaving my body behind.
Insane, insanity, to believe a lie… Laughing knowing I’d fallen for the devils lies, I’d forgotten even to say my goodbyes. Insane, it couldn’t be me, it must not be me; someone else must have invaded my mind. I never committed suicide, I really believed I could fly; I’d evolved into one of the flying, feather wielding, gravity deceiving kind.

Popularity: 1% [?]

a te lua după un număr de minim 100 de oameni e musai de vreo 2 ani încoace. v-ați băgat ce aveți sau n-aveți în ea de diversitate. trendy înseamnă doar material, nu și spiritual.
și-au făcut bloguri pentru că așa e moda, s-au făcut emo pentru că așa e moda, și-au făcut conturi pe facebook pentru că așa e moda, au devenit anti-sociali pentru că așa e moda, au luat atitudini de hateri pentru că așa e moda, au început să citească cărți la mișto fiindcă oricum nu le înțeleg pentru că așa e moda, și-au luat aere de genii arogante pentru că așa e moda, s-au dat pe muzică necomercială pentru că așa e moda, i-au supt pula lui Dragonu’ pentru că așa e moda, i-au supt-o și lui Kazimir pentru că așa e moda, și-au șters hi5-urile pentru că așa e moda, s-au făcut atei militanți pentru că așa e moda, și-au luat un limbaj de pe internet care parcă-i făcut pentru handicapați pentru că așa e moda etc. dar nu e la modă și să spui că te-ai luat după cineva doar ca să te creadă lumea mai fin și profund, dar în același timp dur și impunător? ba da. nu, chiar nu bat apropouri către mine.

nu e vorba de respect în haită, ci de respect în grup, virtual, pe forum sau facebook. de azi respectul nu mai e firesc, e sintetic. fie că sunteți un grup de pizde haterițe sau vintage, un grup de fătălăi hip hapări sau zei pe net, în scurt timp o să vă reorientați spre alte trenduri, alte jeguri. n-aveți imaginație sau pasiune pentru ceva anume, fiindcă totul e doar la suprafață. totul e pentru un look cât mai cul. era inutil să prevăd viitorul, fiindcă l-am anticipat cu maximă precizie. yo împreună cu chinezii mei încă lucrăm la previziunile pentru 2010 – început de 2011.

la anu’ o să fie la modă să fii bisexual și să porți roz bombon. la fete nu mă deranjează.

Popularity: 12% [?]

e ziua internațională femeii, nu mamei. încă îmi amintesc cum în 1-4 făceam poze din alea cu “La mulți ani, mamă!” sau ceva în genul, iar mamele noastre aveau niște reacții de femei emoționate, dar într-un fel false. în stânga pozei era urarea de ziua femeii/mamei, iar în dreapta, noi cu niște fețe infantil de retardate, cu gura până la urechi, că învățătorul/învățătoarea ne spunea să zâmbim cât putem noi de frumos.
5-10 ani mai târziu, totul se rezumă la un buchet de flori sau chiar nimic. nu mai are același farmec ca în copilărie. la școală poate să devină chiar și motiv de chiul dacă în ziua respectivă avem numai ore cu profesoare. un fel de cadou mai spontan, și anume relaxare psihică.

se mai serbează și prin alte 20-30 de țări, în unele având loc chiar și manifestări publice, iar în altele fiind ceva mai simbolice, adică cum e pe la noi. gen, mamele fac un fel de “girls night” la restaurant cu muzică din anii ‘80 și stripperi.

detalii despre:
-ziua internațională a femeii;
-ziua de 8 martie.

are și melodia următoare o oarecare legătură cu 8 martie, dar de plictiseală merge:

Popularity: 11% [?]

ori e vârsta, ori e gena, ori e moda. toți sunteți șmecheri până când vă bat părinții. fără pic de respect sau logică, adesea o dați în penibil fără să vă dați seama. dar tot vina voastră e.

gangsta, cuțițe, droguri legale, nopți petrecute la poliție, beții crunte din 4-5 beri, femei de 14 ani, veri ai fratelui prietenului unchiului vecinului colegului de bancă ce sunt prieteni cu frații mătușii tatălui unchiului vărului unuia cu care a vorbit de 3 ori în viața lui cu un interlop după ce i-a spălat mașina ș.a.m.d. aideplm, ooh, te rog, lasă-mă cu toți dinții în gură și cu toate degetele la mâini .. ‘ca-mi-ai penixu. dai o palmă unui bondoc și începe să plângă. a doua zi bagi în ele și zici că ăla a venit cu fratele lui mai mare care e jmecher și când a văzut bondocul senior că de tine trebuie să se ia, a făcut două plecăciuni, ți-a pupat ghiulul și apoi a făcut 25 de metri în spate, urmat de un fel de sprint ca de fetiță. ș-așa s-a întâmplat? pizdă, păcat că începu să-ți miroase gura a căcat de pe la începutul basmului.

e mulți pulifrici cu relații imaginare cu persoane importante, dar 90% e fakeri ordinari. sunt extrem de puțini de 14-17 ani pentru care ar sări o grămadă de oameni în ajutor când vine vorba de bătaie, sau care să-și permită să vorbească de alcool, sex, droguri și prieteni jmecheri. un număr din ce în ce mai mare de figuranți tupeiști gangsta wannabe invadează internetul, școlile și locuri publice. trist e că fiecare dintre ei o să se schimbe la 180 de grade cu primul croșeu în incisivi din partea cuiva care nu stă să le asculte rahaturile fictive. ăia care chiar au treabă cu lucrurile la care specimenele de mai sus doar visează, nu ies în evidență mai deloc. doar ratații fac așa.

dacă mai sus era vorba doar de aia ce încă nu și-au schimbat prima oară buletinul, m-am răzgândit. în aceeași categorie intră și oameni care încă nu și-au schimbat a doua oară buletinul, sau au făcut-o deja. penibilitatea n-are vârstă, sex, greutate, orientare sexuală sau religoasă. nu, nu am băgat pe toată lumea în aceeași oală. când zic “toți”, mă refer la toată lumea din acea categorie.

Popularity: 1% [?]

nu sunt servitorul vostru, nici asistenul, nici Grivei, nici ăla care vă ajută mereu fără să primească nici măcar un “mersi” înapoi. să vă iau lenea ireală în pulă, fiindcă aia numai lene nu e. e de fapt o formă de prostie ce e des confundată cu lenea, cu ramuri în “nesimțire” și “țărănism”. aveți mâni, picioare, Google sau oameni pe care să-i întrebați diverse lucruri, nu să le cereți ș-apoi să le dați cu ușa în nas.

o dată, merge; hai și de două ori; să zicem că și de 3 ori, dar a 4-a oară în plm, ori ești prost și nu-ți dai seama că ești nesimțit, ori ești pur și simplu nesimțit, calitate frecvent moștenită de la părinți.eu sunt un soi de dc++/torrent combinat cu craiovaforum-rubrica de anunțuri și suport tehnic. vreau, fă-mi, dă-mi … muie. dar cu “te rog” ce morții mă-sii s-a întâmplat? nu mai e cul să-l folosești? da, acum se începe cu “bă”, urmat de o rugăminte și ocazional încheindu-se cu o înjurătură la adresa morților mamei. necrofili jegoși.

Popularity: 11% [?]

Who am I, what am I, why am I here, as you gain knowledge, all will become clear. You ask who you are, be it daughter or son, you are unique, the only one. Throughout your existence, this you must treasure, just think, I am me, it will give you pleasure. You can decide who you will be, just look in the mirror and you’re sure to see that you can be what you want, regardless of others. Keep your ideals, bad influence smothers.
The more you listen, the more you will learn, as you gain knowledge, respect you will learn. The choices you make for the rest of your life will determine if it’s joy or if it’s just strife.
Evil is lurking at every corner, following you through your life, so just stay true to yourself, and you’ll know “what you are”.
You ask “what am I?”, you’re just a human being, you just need to open your eyes wide, only then will so see and undestand you’re here for a reason and wether you like it or not, what you will be cannot be bought.
As you grow and your life’s unfurled, you’ll learn this can be a worderful world, you’ll meet someone special and love’ll start flowing, but life’s to short so just take it slow. If you can then live your life full of happiness, you’ll have learned the lesson of “why you are here”.
So if you’ve asked all of these questions, i think you will find, the answers you seek are simply all in your mind.

Popularity: 1% [?]

Mai usor e sa conduci un imperiu, decat o femeie, bombani iepurele asezat comod in tigaie.
Sunt trist ca dracu’ domnisoara. Sunt trist ca un vas de cristal ciobit la picior de un paianjen si spart in galop de un cal catalan. Mi-e teama de tot ce ating cu privirea caci piara la panda vine, ingheata in ea nemurirea!
Da, sunt un adolescent cu ochii de bazalt ce face zilnic planuri de la care, in mod firesc, se si abate. Imi doresc destule lucruri cu tot dinadinsul, lucruri ce poarta putina moarte in ele si o uitare de sine de parca simti umbra ingerului.
Conflictele continue inseamna acomodari continue cu brutalitatea miscarii in spectru. Goliciunea puterii e muzica, intunericul masacrului din jurul sau este ritmul. Hehe, cu totii avem limbajul trecerii de la o stare la alta, a amenajarii conflictelor, asta e prima noastra avere, prima noastra posesiune pe care avem act de proprietar cu tot cu garantie.
Sunt un tip agresiv, dar sa va explic: cu privirea mea decupez obiecte care ajung sa pluteasca in urma mea, razele verzi ale ierbii ingheata in surasul meu.
Nu stiu daca ati aflat, dar asta s-ar putea sa fie ultima noastra conversatie, ma mut intr-o casa cu multe colturi in care o sa locuiesc pe rand, cu tablouri rastignite pe pereti, flori ofilindu-se la zid, cu spaimele tacerii rancezind in dulap. Ma scufund lent intr-o mare anonima. Poate ma convinge hermitul sa va mai trimit cate-o scrisoare din cand in cand, pana atunci…scuzati-mi graba, n-am vreme de pierdut si cortina ma striveste, buna ziua!

Popularity: 1% [?]